LAURENȚIU ULICI și CEI CARE VIN

Detalii

Categorie: Cultura

Publicat: Duminică, 24 Ianuarie 2016 07:34

Scris de Vasile Muste

Accesări: 1123

Plecat dintre noi  la 57 de ani, cu 15 ani în urma, Laurențiu Ulici lasa așa cu le dorea mai tinerilor săi confrați ”dâră apasată pe harta literaturii române”  Fără a ne ocupa acum de meritul uriaș pe care la avut la înființarea și continuitatea Festivalului de Poezie de la Sighetu Marmației pe distinsul critic și președinte al Uniunii Scriitorilor,” inimitabilul, ingeniosului, memorabilului Laurențiu Ulici” (Lucian Vasiliu) ar trebui``să-l iubim mai departe și să nu-l tulburăm” cum spunea Varujan Vosganian și să trecem la textele pe care le-a scris. Unul din ele e publicat la 1 ianuarie 1989 în revista Contemporanul și se intituleaza Cei care vin. Aproape întreaga viața a dedicat-o tinerilor creatori și nu putea încheia ultimul an de dictatură decât scriind tot despre tineri. Un simț estetic extraordinar l-a însoțit mereu și nu l-a părăsit niciodată pe marele critic.

Scriitorul Cristian Teodorescu spune undeva: ” Luînd aceste cronici la bucată, (cronicile dedicate tinerilor debutani –n.n.) ceea ce rezultă la o lectură continuă e că Laurenţiu Ulici a reuşit să facă şi o cronică de direcţie, cu idei politice în privinţa debutanţiilor săi, dar şi una strict estetică, avînd judecăţi valabile şi astăzi”. Dar să vedem ce spune Laurențiu Ulici despre promoția ’90:  Cred că lucrul cel mai semnificativ or, ca să nu absolutizez, printre cele mai semnificative câte s-au petrecut de-a lungul anului '88 în peisajul nostru literar a fost apariția insistentă a promoției '90, prima promoție a celei de a doua generații postbelice. Pe langă o seamă de trăsături comune cu celelalte promoții extreme din literatura de azi ( 80, 60, 50) printre care caracterul explosiv al ivirii, afirmarea grupată în jurul unui nucleu cenaclier puternic ( cenaclul "Labiș" al promoției 60, "cenaclul de Luni" al promoției  de care vorbim), tendința înnoirii radicale a limbajului sau generoasa întâmpinare din partea criticii curente, promoția 90 prezintă - se vede de pe acum o anume marcă specifică. Și argumentația se desfașoară ca un discurs fără cusur cum era obișnuit, asa cum a făcut-o și atunci cănd a devenit cetățean de onoare al Sighetului Marmației unde în fața unei multimi entuziaste a rostit discursul de la primirea în Academia Româna al lui Liviu Rebreanu, Laudă țăranului român. Astfel urmează continuarea logică a textului: Resurecția lirismului in poezie, reconsiderarea relației dintre imaginar și real în proză - ca dominante ale poeticelor de gen - se bazează, ambele, pe și sunt însoțite de o radicalitate a atitudinii ce refuză deopotrivă ironismul și, în genere, spiritul ludic al promoției 80, iluzionismul și materialismul promoției '70 - în poezie, autoreferențialitatea și plonjeul textualist, respectiv ficțiunea epică încărcată de sugestii și biograficul modelator - in proză. Radicalitatea aceasta, comparabilă într-o măsură cu aceea practicată de "promoția amânată" ( a scriitorilor debutați înainte de 1950 și practic afirmați după 1965 ) nu vine însă din dezimplificare, precum la "amânați" ci dintr-o foarte atentă implicare în context. "Stâlpii" ei motivanți sunt exactitatea privirii în lume justa înțelegere a timpului istoric, sentimentul co-participării și legea morală. Diversitatea stilistică, de la început frapantă ( altă deosebire față de optzeciști ) pare să-și facă din amintita radicalitate a atitudinii un veritabil "loc geometric". Și pentru că o promoție înseamnă nume de scriitori, iată aici, într-o selecție ce nu pretinde a fi cea mai bună sau cea mai exactă, ci doar să ilustreze prezența numerică a nouăzeciștilor, o listă de treizeci de scriitori tineri, poeți, prozatori, dramaturgi, critici si eseiști... Ceea ce mi se pare acum important e că promoția 90 reprezintă începând din acest an o realitate ineludabilă a vieții literare romanești. Ea nu e doar o promoție care vine, ci si primul pas in arenă al unei noi generații, a doua, cum spuneam, de după război sau, cu alte vorbe, generația de la răspântia a două milenii. Să-i urăm cum se cuvine bun venit si dâră apăsată pe harta literaturii române !
Nu am să redau aici numele tinerilor scriitori (cine dorește poate consulta Colecția Contemporanul) care,  aproape toți, au confirmat și sunt, de mai multă vreme, în primele rânduri ale literaturii contemporane. Pe debutanții de atunci i-a promovat și susținut vreme de un deceniu, cât i-a mai fost dat să trăiască iar dacă marginea vieții lui nu era anul 2000, ar fi făcut-o și astăzi.