The Best bookmaker bet365 Bonus

Ultima fotografie a lui Mihai Eminescu. În trei ani s-a schimbat aproape cât în trei decenii


 Tulburarea psihică de care suferea şi-a pus amprenta asupra chipului poetului Mihai Eminescu, a cărui înfăţişare s-a transformat vizibil în ultimii ani din viaţă.
„Între fotografia de la Iaşi, din 1884, când avea 34 de ani (studioul Nestor Heck), şi cea din 1887 (studioul Jean Bieling, Botoşani) e o distanţă de trei ani, dar transformarea chipului lui Eminescu arată, parcă, o trecere a timpului pe trei decenii. Poetul este acum (în 1887, la 37 de ani) în perioada de instalare totală a bolii psihice, decăderea fizică e vizibilă, iar celebra privire tăioasă şi penetrantă e deja amintire; ochii privesc golul interior, ca şi pe cel din afara propriei fiinţe, o deşertăciune a existenţei prinsă cu atâta profunzime în opera sa”, scrie muzeograf Liviu Apetroaie din cadrul Muzeului „Mihai Eminescu” într-un articol care însoţeşte ultima fotografie a poetului postată pe site-ul Muzeului Naţional al Literaturii Române Iaşi.

ANTOLOGIA „POEZIA BĂIMĂREANĂ DE PANDEMIE”


Motto: „Poezia este filozofia unei idei, vibrația unei trăiri reale, e matricea lirică a zbaterilor și întrebărilor existențiale”-(Viorica Șuțu, n.1955, membru L.S.R.-jud. Mureș)

Creatorii de frumos artistic și scriitorii nu au  astâmpăr, se asociază, editează și fac să apară antologii cu cele mai frumoase poezii.

 Un promotor și un sprijin de nădejde al acestei aspirații este editorul și poetul Ioan Romeo Roșiianu. În paginile antologiei denumită mai sus apar ca debut mulți autori tineri-dar și alții consacrați în scrierea de poezii originale care-i propulsează în câmpul literaturii române și-n atenția cititorilor și iubitorilor de poezie. Astfel printre alții publică poezii: Ioan Andreica, Carmena Băințan, Vasile Bele, Radu Botiș, Gelu Dragoș, Mihai Ganea, Vasile Dan Marchiș, Vasile Morar, Olimpia Mureșan, Ioan Potop, Ioan Romeo Roșiianu, Vasile Tivadar, Radu Ulmeanu, Aurelia Velea…și mulți alții.

Eminescu si gândirea politică


„Greşealele în politică sunt crime; căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi,
se-mpiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se-mpiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.” (Eminescu).

Gândirea politică a lui Eminescu a fost exprimată în zeci de articole, publicate în mai multe ziar și reviste.
Din scrierile cu caracter politic ale lui Eminescu rezultă:
1) exactitate, conştiinciozitate, corectitudine, patriotism și profesionalism în cercetarea fenomenelor descrise;
2) polemicile sale necruţătoare, riscante (unii susțin că acestea i-ar fi adus sfârșitul) făcute numai şi numai în slujba interesului naţional;
3) concepţia sa unitară despre economie și despre politică, privite ca factor esenţial al propăşirii şi al independenţei economice şi politice, concepţie a cărei actualitate este de netăgăduit;

Moş Crăciun a adus în desaga lui un nou număr al revistei „Freamăt”!


În prag de Sfintele sărbători a apărut revista trimestrială a Ligii Scriitorilor, filiala Maramureş „Freamăt”, octombrie - decembrie 2020. Cei are au depus efortul sunt în primul rând colectivul redacţional format din: Carmena Felicia Băinţan -director, Milian Oros - redactor şef, Aurelia Oancă -  redactor poezie şi Gelu Dragoş - redactor proză.
În acest ultim număr semnează un număr de 15 autori. Editorialul „Să nu uităm ce i-am promis: eternitatea” este scris de poeta Carmena Felicia Băinţan şi se referă la poetul-erou Ion Şugariu. Rubrica „In memoriam” este dedicată regretatului poet Ioan Mureşan Lazar din Purcăreţ, plecat mult prea devreme dintre noi. Romancierul Milian Oros ne propune o proză „Punga de pufuleţi” şi un numă de 8 poezii. Tot cu poezie apare şi cunoscuta poetă Aurelia Oancă. Petronela Apopei face o recenzie la cartea colegei Maria Berciu şi ne propune şi câteva poezii.

MIRCEA BUIE, POST MORTEM | OM AL CETĂȚII…EROULUI MIRCEA BUIE


Motto: „Se moare doar odată, se-nvie-n nesfârșit/ Dar, a tale fapte bune vor fi de pomenit/ Cât următorii încă ți-aduc o mulțumire/ Mereu te vei renaște, în fală și-n mărire!”

Mircea Dorin Istrate(1945-)Președintele L.S.R. Mureș, poet patriot
1.Erou este acela care și-a dăruit viața unui lucru mai important ca el însuși.-Joseph Campbell
2. Cred că stă în firea oamenilor să fie eroi atunci când li se dă șansa.-James A. Autrey
3.Eroismul se simte, nu se explică și de aceea este întotdeauna corect.-Ralph Waldo

Revista „Poezie băimăreană de pandemie”


O dată deschisă ușa unei mari provocări prin volumul „Scrisori către Izoleta”, omul de cultură  Ioan Romeo Roșiianu a aruncat mănușa scriitorilor în antologia „Poezie cu Izoleta”, continuând și în revista „eCreator” (4 – 2020/24/anul VI), „Poezie băimăreană de pandemie” (proiect realizat cu sprijinul Municipiului Baia Mare).
    De data aceasta provocarea este aruncată unui număr de 65 de autori aparținând spațiului mirific al Maramureșului.
    Beneficiind de același colectiv redacțional elitist, revista ajunsă la numărul 24, se dovedește a fi un „manual de poezie” ai cărei autori sunt poeții renumiți ai Maramureșului, acești profesori care sunt îndreptățiți să ajute doritorii de a scrie versuri să evolueze în plan artistic.
    Poeți consacrați, învechiți în scriitura poeziei, cunoscându-i sensibilitatea, intimitățile, toată frumusețea, se regăsesc alături de tineri învățăcei sau de mai-vârstnici învățăcei (căci niciodată nu e prea târziu pentru evoluție).

Crăciunul odinioară în Lucăceşti pe Someş, jud. Maramureş


Încă de la începutul lunii decembrie, bărbaţii taie porcul de Crăciun, se fac cârnaţii şi caltaboşii, se pune slănina la murat, capul şoldanului se pregăteşte pentru răcituri, carnea tocată se pune la rece pentru a fi folosită la prepararea chiftelelor, a sarmalelor, la ciorbă. Slănina de sub pântece se face jumări, iar unii gospodari lasă, la cererea gospodinelor şi şuncă. Femeile se apucă de spălatul geamurilor, bărbaţii bat covoarele, se face o curăţenie generală în case, se pun ştergarele, feţe de masă cu ciur sau pene, fironguri. Cu două zile înainte de Ajun se face în cuptor pită, cozonaci, colaci şi coci sau pupeze pentru colindători. Se pregăteşte „Steaua” pentru băieţii care vor colinda cu ea tot satul.
Odată sosit Ajunul Crăciunului, pe înserat, copilaşii, adunaţi în grupuleţe de câte 2 – 3 copii, în funcţie de vârstă, grad de rudenie, prieteni de la şcoală, încep să colinde pe la fiecare casă pe un traseu stabilit de acasă. Se colindă de obicei colinzi scurte pentru a putea „cuprinde” întregul sat. Se aud colinde precum „Steaua sus răsare”, „Trei păstori”, „Astăzi s-a născut Hristos”, „Iată vin colindători”, „Trei crai ai pământului”, „Măruţ strămurat”, etc.După terminarea corinzii spun „Răspunsul stelei” pentru a primi bănuţi de la gazdă. O variantă al acestuia ar fi:

TEATRUL CETĂȚII - ANTOLOGIE DE TEXTE SCRISE și apărute la editura eCreator, Baia Mare, 2020


Aflăm din scrierile publicate în antologie păreri despre teatrul ca spectacol, texte referitoare la „spectacolul vieții”-opinii despre teatrul ca operă literară a scriitorilor, despre teatrul ca spectacol cu actori pe scenă, dar și despre teatru ca spectacol cu actori pe scenă-fără spectatori, aceștia urmărind spectacolul de acasă-transmiterea fiind online.
 Promotorul și realizatorul acestei antologii este editorialistul prolific, directorul editurii eCreator-scriitorul poet Ioan Romeo Rossianu; cartea apare în anul 2020 ca un corolar al atragerii spre comunicare prin scris a creatorilor din Maramureș și nu numai-de la cei mai în vârstă până la cei mai tineri care, așa cum afirma Ioan Romeo Rossianu că :„numai în ochii lor abia limpeziți spre maturitate-putem vedea viitorul și să investim toate cunoștințele, emoțiile și aprecierea noastră în ei, măcar pentru faptul că și alții, cândva, pe noi, ne-au învestit cu toate acestea.”

Lecţia primăverii cuvântului


(Raul Alexandru Mitruţi – „Scările imaginaţiei”, Ed. eCreator, 2020)


             Greu de crezut că se mai petrec şi lucruri minunate, nu neapărat la modul închipuit, ci mai degrabă în sensul declinării fericite a accepţiunii de firesc. În vremuri de tâmpire progresivă, când analfabetismul funcţional ajunge legalizat din umbră, mai sunt însă pajişti însorite unde umbra nu ajunge. Încă mai avem dreptul la emoţie, şi şansa ca aceasta să se producă. Curios, surprinzător sau aproape interzis, nativul şi educaţia încă îşi mai pot determina rostul lor în acceptul valoric.
             Raul Alexandru Mitruţi este un tânăr deja visător, nu doar din pricina vârstei sale, ci şi din perspectiva visurilor pe care le poate ajunge. Conştient de sine, cu toată peisagistica visurilor la îndemână,  el îşi rezervă de pe acum locul la ospăţul vocilor care merită ascultate. „Scările imaginaţiei” i-au fost prilejuite de mama sa, ea însăşi un exemplu de visare, de când o întâlneşti până când nu mai ajungi să te saturi.



             Intrăm aici în sfera energiilor pozitive, care trebuie să supravieţuiască fie şi numai pentru a ţine piept valurilor de nenorociri care se străduie să înghită lumea. Printr-o gândire vioaie şi un limbaj limpede, dar extrem de selectiv, serios în esenţa viziunilor sale, cel care îşi lasă amprenta proaspătă în imaculare, reuşeşte să incumbe sâmburele său de univers palpabil.
             Pornind de la mediul obşnuit, nuanţat în anumite circumstanţe, trecând prin fluxul evolutiv al transformărilor fireşti şi culminând cu un ştiinţifico-fantastic ingenios. La confluenţa aceasta, într-un registru în formare, determinat de experienţe devreme, sunt posibile alcătuiri cât de diverse.    
            Atrag atenţia construcţii extatice, unele demne de a fi continuate pentru suportă arhitecturi suplimentare. Ceea ce surprinde, este luarea în serios a jocului, convingerea că aceste altfel de respirări aflate într-o prelungire a realului, chiar există în realitate.
            Cu totul specială este „Schiţă pentru viitor”, unde se întâmplă câteva fenomene scăpate din manual, cum ar fi acela al omeniei – de când e omenia un fenomen, chiar aşa? – lucru de la o vreme uitat la masa tratativelor despre a mai avea viitor. Iar schiţa se află pe măsura sincerităţii, a inocenţei şi a gândului bun.
            Cum de altfel tânărul autor spune: „Când voi fi mare, dar deocamdată sunt copil”, pare un motiv de speranţă, de încredere că ziua de mâine nu ar fi chiar utopică, mai avem de tras o seamă de nebunii ale vremilor, dar măcar ştim că merită.
            Aşadar, baftă, copilule care culegi simplele grozăvii şi le plăsmuieşti sensuri în regulă, astfel încât incredibila normalitate să devină posibilă!  

În CUVÂNT există SPERANȚĂ!


Gândul realizării unul număr special de revistă închinat în întregime debutanților din acest colț de țară m-a bântuit de multă vreme.
Fac parte din rândul celor care nu și-au uitat începuturile, iar aportul unor nume ca Geo Bogza, Eugen Barbu, Alexandru Boboc, Romul Munteanu, Henri Zalis sau Alexandru George în devenirea mea literară m-a mânat spre această mână întinsă mai tinerilor confrați.
Deși vremurile pandemice m-au încurcat mult în munca de găsire, chiar de descoperire a acestor voci și talente extrem de promițătoare, existența revistelor școlare a fost ușurătoare și îmbucurătoare, la fel îndestulătoarele biblioteci.
Așa am adunat între coperți caractere și destine aflate la început de drum, cel mai fraged vlăstar fiind Teodora Anastasia Calaidjoglu, cel mai vârstnic Cornelia Vaida.

The best bookmaker bet365

Free Premuim Templates by BIGTheme

Copyright © 2009-2021  StirileMM.ro