The Best bookmaker bet365 Bonus

Ziua Naţională sărbătorită la Mireşu Mare


Înainte cu câteva zile de debutul lunii decembrie, preşcolarii şi elevii Școlii Gimnaziale din Mireşu Mare au desfășurat activități dedicate zilei de 1 Decembrie, Ziua Națională a României, pe toată raza comunei: la şcolile din Mireşu Mare, Lucăceşti, Tulghieş precum şi la grădiniţele din Iadăra, Remeţi pe Someş, Dăneştii Chioarului.
„Unirea a fost un deziderat  la care şi-au adus contribuţia activ şi locuitori ai comunei noastre. Această ideologie a Unirii a fost însuşită şi promovată intens de elitele intelectuale ale vremii. Istoria românilor este marcată, periodic de ideea de unire, mereu dorită, la nivel cultural, politic sau strict declarativ”i-a informat pe elevi prof. de istorie Rodica Prună.
 Pentru a celebra Ziua Națională a României, au fost pregătite momente artistice, expoziţii, cântecele și poeziile patriotice au răsunat în școală iar copiii au fost îmbrăcaţi în costume populare.
La Monumentul Eroilor din centrul comunei, oficialităţile locului, ing. Ioan Mătieş, primar, Gheorghe Tînc, viceprimar, prof. Corina Drăgan, director, prof. Dorel Merciu, viitorul director al şcolii, au depus coroane de flori şi au vorbit despre semnificaţia acestei zile.

A plecat între stele, poetul Dumitru Fânăţeanu


S-a născut în 28 iunie 1944, la Tăuţii de Sus. Din 1963, a fost corist, cântăreţ şi solist vocal la Ansamblul „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Din 1974, a fost instructor-metodist la Casa de cultură din Baia Sprie. Între 1983 şi 2001, inspector judeţean pentru Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor. Apoi, până în 2008, s-a întors ca director la Casa de cultură din Baia Sprie. Este cunoscut ca un poet prolific (după Revoluţie, a publicat 11 volume de poezie), fiind premiat pentru „Necuprinsele azururi” la Cărţile anului 2013. A fost membru activ al Cenaclului Scriitorilor din Baia Mare.
Rămânem cu bunătatea lui provincială, rămânem cu eleganţa lui în cuvânt şi modul de a se purta în cultura maramureşeană şi cu ceilalţi colegi, rămânem cu aceste cuvinte spuse din inimă, într-o poezie de-a Domniei sale: "Doamne, ce sunt eu, Omul/dacă nu, un biet muritor/în care zădărniciile-s-au cuibărit, mistuindu-mă".

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Pomenire târzie pentru Constantin (Tică) Ardeleanu


Toamna care acum mai bine de 72 de ani încuvinţase să găzduiască clipa de început a lui Constantin (Tică) Ardeleanu, acum nici măcar nu l-a mai amăgit ṣi a făcut pact cu nefiinţa ṣi s-a hotărȃt să fie ultima pentru uriaṣul om ṣi scriitor care a fost Constantin Ardeleanu.
    A făcut-o nemilos, cu răutate chiar, fiindcă n-a mai vrut să fie urmată de alta ṣi s-a oprit din numărătoare la 72.
    Făcȃnd-o, pentru mine, a suprimat esenţa zilelor de marţi (cȃnd ne întȃlneam) pe care a pustiit-o de prezenţa (ṣi exuberanţa cu umor devastator) lui Tică, ṣi de atunci ceasornicul cu care măsuram prietenia a devenit un instrument aberant care nu indică decȃt o viaţă lepădată prea devreme.
    Pentru mine personal, trecerea în lumea de dincolo a uriaṣului prieten care mi-a fost Tică (Constantin) Ardeleanu, nu înseamnă doar doliu, ci chiar împuţinarea mea ca om.

„Școala băimăreană de poezie” s-a născut în... Roșiorii de Vede


Când zici Baia Mare, nemijlocit spui Maramureș!
Când zici Baia Mare, nemijlocit spui „Școala băimăreană de pictură”!
Ei bine, ca unul ce s-a stabilit aici definitiv în anul 1997 – deși am flirtat cu locul încă de prin 1992 – 1993, când am și lucrat la Cotodianul „Clipa” făcut de Radu G. Țeposu - în deplină cunoștință de cauză vă spun că, adeseori, oamenii simpli și autoritățile își coafează memoria cotidiană numai vorbind despre acești merituoși înaintași.
Pentru mine demersul lor de haită a fost, este și va fi unul sărac cu duhul și chiar jignitor.
Baia Mare ARE, A AVUT și VA AVEA și în continuare și altfel de artiști!
Cea mai bună dovadă a faptului că doar se împăunează cu vorbe goale este că Muzeul Județean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare” NU DEȚINE DECÂT puțin peste 250 de lucrări semnate de 90 de artiști plastici care-au activat în celebra școală, din anul 1896 și până-n prezent!

„O şansă pentru tineri”, o revistă vizionară


După revista ”Scena tinerilor”, care adună între coperțile ei valoroase pagini de teatru, eseuri, confesiuni ale cadrelor universitare de la Academia de Arte și Teatru Târgu Mureș și a Facultății de Teatru și Film Cluj Napoca, teatrologie, iată că editorul și inițiatorul acestui proiect generos, scriitorul Ioan Romeo Roșiianu ”recidivează” la foarte, foarte scurt timp cu o alte carte pentru și despre tineri, revista ”O șansă pentru tineri”, editura ”eCreator” Baia Mare, octombrie 2021.
Echipa care i-a fost alături, echipă cu experienţă şi valoare, este formată de către: Marian Ilea-redactor șef, Cristian Gabriel Moraru-secretar general de redacție, Petronela Apopei, Ioan Pavel Azap, Mioara Bahna, Zorin Diaconescu, Nicolae Dina, Florin Dochia, Vasile Muste și Nicolae Toma, membri, ceea ce spune mult despre seriozitatea cu care s-a muncit la acest proiect literar.
De remarcat că revista seamănă cu o ”carte pentru mulți și despre mulți”, între coperțile ei fiind cuprinși nu mai puțini de 77 de autori, majoritatea tineri și foarte tineri! Ce șansă pentru ei să debuteze la vârste atât de fragede într-o revistă cunoscută în țară și străinătate. Ce mână întinsă acelor pentru care scrisul este o pasiune și poate deveni o profesie! Trebuie menţionat faptul că un ajutor financiar a venit din partea Primăriei municipiului Baia Mare, fapt lăudabil în vremi când cultura este considerată o ”cenușăreasă”, este lăsată mereu și mereu la coada priorităților de cei care ne conduc.

Pomenire târzie pentru Doru Dinu Pavel Glavan


    Ḯncepi să te întrebi cu ce ai greṣit cȃnd 40 de ani dintr-o biografie a ta (mobilată de-o personalitate covȃrṣitoare, etalon de omenie, bunătate ṣi solicitudine, aṣa cum a fost Doru Dinu Pavel Glăvan  -„Pavel din Banat, cel mai fain fecior”) dispar (fiindcă n-ai cu cine să-i mai rememorezi) pur ṣi simplu, fără ca nenorocirea să fi fost în vreun fel anunţată de vreun indiciu de boală grea (altceva decȃt mediatizatul COVID-19).
    Am rămas încremenit la aflarea veṣtii ṣi n-am putut să scriu nimic, atunci (la cald cum se zice) de aceea fac acum această pomenire tȃrzie.
    M-a învăţat să fiu ordonat, să nu duṣmănesc ṣi să-mi respect adversarii chiar ṣi atunci cȃnd îi biruiesc.
    L-am preţuit ṣi iubit ca pe un membru al familiei mele, aṣa cum în tinereţe alături de el i-am iubit ṣi pe alţi reṣiţeni (el reṣiţean prin adopţiune, ca ṣi mine) valoroṣi ṣi năbădăioṣi ca Ion Chichere ṣi Traian Baia.
    Mi-a fost model aproape ṣi-n felul în care a trebuit să-mi arăt admiraţia ṣi  preţuirea pentru sexul frumos, ca să mă bucur apoi de osteneala unor voluptăţi pe care niṣte adevărate preotese ale iubirii mi le-au dăruit.

Despre dorul care doare


Mi-e dor de tu, Ion Toma Ionescu!
M-am trezit devreme-n dimineața asta ca să mă bucur de faptul că putem vorbi numai noi doi, ca-n (alte) vremuri.
Toți aplaudacii și in(di)vidioșii doarme acum, deci e mai ușor să ne auzim gândurile vorbind - pe noi tăcând - într-o lume improprie visului și reveriei.
Căutând fotografii cu tine mi-am dat seama cât de mult s-au bucurat sufletele noastre de multe întâlniri, dar și cât de însărăciți suntem că n-am mijlocit să fie mai multe.
Mulți ne sunt prietenii comuni, prea puțini față de cât merităm amândoi!
Am revăzut fotografii, am retrăit emoții, dar starea de gol a crescut mai repede decât dorul de tine.
N-am cum opri timpul în loc, nici vremi de dat înapoi!
Lumea dă ceasuri înapoi, dar o oră e prea puțin pentru mine atunci când îmi este dor de tu!
Timpul trecere repede, prietene, eu nu mai am mult la îndemână, dar mă bucur că tu ai apucat să rupi atât de multe file din călindar!

Teatrul – ca viață


Federico Garcia Lorca afirma că „teatrul este poezia ce se desprinde din carte și devine omenească”, iar D. Delcă susține că „teatrul este comunicarea ridicată la rangul de artă”. Tratând cele două afirmații ca pe niște ecuații aflate în raport de egalitate se observă că teatrul este sinonim cu poezia, omenescul din ea, dar și comunicarea văzută ca artă.
Având aceste premise, neobositul călător dinspre suflet înspre suflete, Ioan Romeo Roșiianu realizează o nouă revistă „eCreator”, „Scena tinerilor” (4/2021/10/anul IV) adunând în paginile acesteia texte despre teatru și teatrologie, experiențe de viață și profesionale ale colaboratorilor permanenți ai revistei sau ale cadrelor universitare din Academia de Arte și Teatru din Târgu Mureș și Facultatea de Teatru și Film din Cluj-Napoca (în urma parteneriatelor avute).
Împătimit al frumosului, al împărtășirii luminii cu care a fost înzestrat, Ioan Romeo Roșiianu creează minunății ale Cuvântului, nu doar prin lirica poemelor sale sau a celebrelor „Scrisori”, ci și prin capacitatea de a fi prietenul prieteniilor, reușind să adune, de fiecare dată în antologiile și revistele pe care le realizează, nume cu greutate, dar și doritori de împărtășire a frumosului, aflați la porțile scriiturii.

Despre singurătate, însingurare și vina de a fi ROMÂN


Indiscutabil, îndeosebi în astfel de vremuri improprii reveriei sunt momente în care ai nevoie doar de tine însuți și în care nu vrei pe absolut nimeni în preajma ta.
Este situația în care te simți chiar neînțeles, născut într-un univers paralel, vrei liniște și atât.
Este situația în care te poți simți singur în mijlocul lumii, este situația în care în atelierul de lucru fiind, deși singur numai, să te simți înconjurat de o lume întreagă.
Este linia ce demarchează singurătatea de însingurare.
Atunci ai nevoie să fii doar tu cu tine, ca să îți poți pune ordine în gânduri, să inventariezi nedreptăți, decizii politice care-ți marchează viețuirea și care-ți îngrădesc ușor libertăți pentru care alții s-au jertfit cu adevărat.
E vremea să faci curat printre oameni sau doruri, și să plângi chiar, dacă asta simți și vrei, fără să te temi că te vor vedea și apoi batjocori.

SEMNAL EDITORIAL - Cartea de critică MOARA LUI GELU


Apărut la Editura eCreator, Colecția Critica, Baia Mare, 2021, 158 p., ISBN 978-606-9719-40-4, volumul primit cu „dedicație și iscălitură", de la autor, este încă o izbândă literară a acestui an, 2021, după volumul de versuri, Singurătatea poetului, ce poarta semnătura prof. Gelu Dragoș.

Știam despre această apariție editorială și de promisiunea editorului, și mărturisesc faptul că acest volum, era așteptat și de autor și de cititori. Felicit autorul pentru apariția volumului și felicit pe cei care sunt cuprinși în acest volum. În ordinea includerii în volum, iată, recenziile, postfețele sau prefețele de carte, semnate de către prof. Gelu Dragoș:

- Constanța Abălașei-Donosă, cea care „ne propune 31 de stampe poetice!";

- Vasile Bele & Gheorghe Ursan, și cele „100 de sfaturi utile pentru tinerii căsătoriți";

The best bookmaker bet365

Free Premuim Templates by BIGTheme

Copyright © 2009-2021  StirileMM.ro