*****

De acelasi autor: „Unghi al durerii” – Casa de Editură PANTEON, Piatra Neamţ, 1994, versuri; „Naşterea insomniei” - Casa Editorială ODEON, Bucureşti, 1996, versuri; „Lenjerie pentru Sfântul uitat” – Editura CYBELA, Baia Mare, 1997, versuri; „Poetul ucis de Cuvinte” – Editura CYBELA, Baia Mare, 1999, versuri; „Scrisori deschise trupului TĂU” -  Editura Universităţii de Nord, Baia Mare, 2000,  versuri; „Blestemul care stinge lumânări” – Casa Editorială ODEON, Bucureşti, 2000, versuri; „Acatistele Maicii Domnului” - Editura IULIUS, Baia Mare, 2002, religie, Editia I - a, coautor, alături de ÎPS Justinian Chira, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului; „Acatistele Maicii Domnului” - Editura IULIUS, Baia Mare, 2003, religie, Editia a – II - a, coautor, alături de ÎPS Justinian Chira, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului; „În căutarea Îngerului pierdut” – Editura IULIUS, Baia Mare, 2004, versuri, editia I – a; „Înnomenirea cuvintelor” – Editura IULIUS, Baia Mare, 2005, versuri, editia I – a;  „În căutarea Îngerului pierdut” – Editura IULIUS, Baia Mare, 2005, versuri, editia a II – a, revăzută  şi adăugită; „Înnomenirea cuvintelor” – Editura IULIUS, Baia Mare, 2005, versuri, editia a II – a, revăzută şi adăugită; „Înnomenirea cuvintelor” - Editura CECONII, Baia Mare, 2014, versuri, ediţia a - III – a, revăzută şi adăugită; „Pictorii cuvintelor” – Editura TipoMOLDOVA, Iasi, 2015, critica literara. Până acum Ioan Romeo Roşiianu a semnat prefaţa, postfaţa sau referinţe critice la peste 200 de cărţi, a fost inclus în 10 dicţionare şi în 26 de antologii literare. Din postura de redactor, redactor sef sau director la editurile „Casa Lux” si „Odeon” din Bucuresti si „Enesis” si „Iulius” din Baia Mare a coordonat si ingrijit apartitia a peste 100 de carti.

 

*****

SEARA ÎN CARE MI-A INTRAT CEAŢA-N ODAIE

 

Am deschis larg fereasra ce dădea înspre lumea cernită

în odaia ticsită de cărţi a năvălit o ceaţă adâncă şi grea

eroii din cărţi nu s-au mai văzut dintr-o dată tablourile

şi-au nedefinit culorile în ochii-mi obosiţi

seara înşira ceţuri, năluci năvăleau de peste tot

pe tavanul cojit umbre inexplicabile îmblânzeau

clipa trecerii mele prin lume

 

MBRËMJA KUR MË HYRI MJEGULLA NË DHOMË

 

E hapa gjerë dritaren që drejtohej kah bota e shoshitur

Në dhomën e mbushur me libra vërshoi një mjegull e rëndë

Heronjtë e librave nu u dukën përnjëherë tabllotë

I bënë të padefinuara ngjyrat në sytë e mi të lodhur

Mbrëmja vargëzon mjegulla, hienat vërshonin kahmos

Në tavanin e grisur hije të pashpjeguara e ëmbëlsonin

Çastin e kalimit tim nëpër botë

 

SUFLETUL E LA PLIMBARE CU GÂNDUL

 

Trec pe străzile mustind a sărbătoare

printre copaci şi blocuri se vede cerul înseninat

după ploaie miroase frumos oraşul

după slujba de Paşte biserica e goală

sfinţii din icoane au privirile senine

înseninaţi le sunt ochii după închinarea umană

după iertarea divină cu toţii tânjim.

 

Se face seară în şoaptă în oraşul cu 50 de biserici

în el cu toate credinţele lumii arzând

sufletul meu e la plimbare cu gândul

viaţa mea stă în continuare la pândă

până ieri nu-mi era tare teamă de moarte

astăzi mi-e mai mult decât ieri

mai puţin decât mâine îmi e.

 

SHPIRTI ËSHTË NË SHËTITJE ME MENDIMIN

 

Kaloj rrugëve me erëtimë kremtimi

Mes pemëve e bloqeve duket qielli i kulluar

Pas shiut qyteti ka aromë të bukur

Pas meshës së Pashkëve kisha është e zbrazët

Të shenjtit nga ikonat kanë shikime të qarta

Të kulluar u duken sytë pas uratës humane

Pas faljes hyjnore të gjithë përgjërohemi

 

Vjen mbrëmja me pëshpëritje në qytetin me 50 kisha

Atje të gjitha besimet e botës zhurriten

Shpirti im është në shëtitje me mendimin

Jeta ime rri edhe më tej në përgjim

Deri dje nuk kisha frikë të madhe nga vdekja

Sot po trembem më shumë se sa dje

Dhe më pak se sa nesër do trembem

 

POEME PENTRU MAI TÂRZIU

 

Liniştea se înşurubează în aerul nopţii

stelele nu spun nimic şi-şi văd de licărul lor străveziu

la televizorul color viaţa se vede mereu în alb-negru

întotdeauna poveştile pot fi reduse la bucurie şi tristeţe

la iubire şi ură la plus şi minus ceva.

 

Viaţa are gust sărat atunci când se scurge repede şi degeaba

mizeria năpădeşte sufletul mai întâi şi coboară în stradă

orice urmă pe caldarâm despre un trup vorbeşte

orice amintire are parfum de umbră

orice zi se încheie c-o noapte

orice lucru ridicăm dezvelim altul

orice clipă începem sfârşim o alta din viaţă.

 

Ne e frică de moarte dar n-o spunem de frica ei

ne prefacem fericiţi şi dăm cu tifla propriului timp

e nesigur totul în lume până şi timpul probabil

este probabil totul este posibil să fie timpul posibil

posibil să fie timpul acesta drăguţ

nu-l costă nimic să fie aşa

e vorba de viaţa noastră şi viaţa noastră-i în joc

atunci când trăim atât de puţin

ea devine şi mai scurtă atunci când realizăm că e scurtă

de parcă amăgirea ne-ar ţine de cald

aşa ne minţim cu neruşinare cu nesimţire

refuzăm să dăm vieţii ce e al ei

trupului ce e al lui şi sufletului ceea ce merită.

 

POEMA PËR MË VONË

 

Qetësia përbirohet në ajrin e natës

Yjet nuk thonë gjë, e kundrojnë dritën e stërblertë

Në televizorin kolor jeta duket prore bardh/e/zi

Gjithmonë përrallat mund të reduktohen në gëzim e trishtim

Në dashuri e urrejtje në plus dhe minus nga diçka

 

Jeta ka shije të njelmët kur shterret shpejt e më kot

Mizerja vërshon shpirtin para se të zbresë në rrugë

Çdo gjurmë në kalldërma për një trup që po flet

Çdo kujtim ka parfum prej hijeje

Çdo ditë përmbyllet me një natë

Çdo gjë e ngrejmë duke e shpaluar tjetrin

Çdo çast e nisim duke e mbaruar një tjetër nga jeta

 

Kemi frikë nga vdekja por s’e themi nga frika e saj

Shtirremi të lumtur dhe tallemi me kohën tonë

E pasigurtë gjithçka në botë madje ndoshta edhe koha

Gjithçka bën të mundshëm që edhe koha të jetë e mundshme

E mundshme të jetë edhe kjo kohë e dashur

S’i kushton asgjë të jetë e tillë

Fjala ësht’për jetën tonë dhe jeta jonë vihet në lojë

Atëherë kur po jetojmë kaq pak

Ajo bëhet dhe më e shkurtë kur shohim se është e shkurtë

Thuajse zhgënjimi do të na mbajë ngrohtë

Kështu zhgënjehemi me paturpësi me pandjeshmëri

Refuzojmë t’i japim jetës atë që është e saj

Trupin që është i saj dhe shpirtin që e meriton

(I shqipëroi: Baki Ymeri)

http://www.zemrashqiptare.net/news/id_39760/Poezi-rumune-nga-Ioan-Romeo-Ro%C5%9Fiianu.html