
Are doi ani neîmpliniți și se pare
Că vrea să-i aducă la bunic de mâncare -
Numai de zic c-aș vrea un ceai,
Un sendviș sau o ciocolată,
La lada ei cu jucării se străduiește toată-toată!
În grabă și cu superbie, bunăoară,
Mi-aduce-un corn de plastic pe o farfurioară;
Când prind a mă preface că-nfulec cu plăcere,
Ca un actor pe podium stă mândră și decisă
Precum aplauze-ar primi la scenă deschisa.
Apoi mi-aduce o ceșcuță pe o tăviță cu desen;
Mă fac că sorb și că mă arde, că suflu, că mă tem...
Râde-n cascade, cu mânuța prinde-a mă bate pe obraz...
O clipă parcă chiar Ancuța mă-mbie dulce cu bucate -
Cum se coboară din eter solie de feminitate!
Se-ndură Domnul de-un stingher
Și-i face rând de alinare!
La alte-nțelepciuni de joc
S-a dus fetița tot săltând -
De mierea bucuriei ei
Mă ling pe degete de gând.