Revista „Poezie băimăreană de pandemie”

  • Tipărire


O dată deschisă ușa unei mari provocări prin volumul „Scrisori către Izoleta”, omul de cultură  Ioan Romeo Roșiianu a aruncat mănușa scriitorilor în antologia „Poezie cu Izoleta”, continuând și în revista „eCreator” (4 – 2020/24/anul VI), „Poezie băimăreană de pandemie” (proiect realizat cu sprijinul Municipiului Baia Mare).
    De data aceasta provocarea este aruncată unui număr de 65 de autori aparținând spațiului mirific al Maramureșului.
    Beneficiind de același colectiv redacțional elitist, revista ajunsă la numărul 24, se dovedește a fi un „manual de poezie” ai cărei autori sunt poeții renumiți ai Maramureșului, acești profesori care sunt îndreptățiți să ajute doritorii de a scrie versuri să evolueze în plan artistic.
    Poeți consacrați, învechiți în scriitura poeziei, cunoscându-i sensibilitatea, intimitățile, toată frumusețea, se regăsesc alături de tineri învățăcei sau de mai-vârstnici învățăcei (căci niciodată nu e prea târziu pentru evoluție).

 


    Născuți pe aceste plaiuri de legendă sau veniți și stabiliți aici, autorii cuprinși în revistă au avut menirea de a versifica vremurile tulburi în care trăim, în care „moartea care se plimba aseară pe stradă” (Ioan Romeo Roșiianu) face victime printre semeni, neținând cont de nimic.
    Poetul Ioan Romeo Roșiianu, conștient de faptul că „afară lumea nu mai știe tandrețea / doar dorul își face de cap prin vintrele toate”, deschide „albumul nostru cu amintiri / ca să nu uite cum arată un suflet pulsând de iubire” (Scrisoare despre moartea care se plimba aseară pe stradă), scriind o „Scrisoare din domiciliul meu forțat” („IUBITO, îți scriu cu disperarea celui ce știe iubi cu trupul / cu sufletul și cu mintea rămasă”), sperând ca măcar amintirea să îl țină în viață și la sânul acelei iubiri unice și irepetabile („îmi place să cred că n-ai uitat mângâierile mele / pasiunea cu care făceam dragoste mă arde și-acum / e ca un foc ce mistuie ultimele vreascuri rămase”).
    Revista pornește ca într-un „a fost odată ca niciodată”, cu începutul creației... Iubirea.
    „Scriu despre dragoste / din ea sunt zămislit / din prima zi sunt hrănit cu iubire” spune Ioan Andreica, iar viața începe să ființeze cu iubire („Existam într-un joc al vieții de-nceput / Și în moarte existam” – Carmena Felicia Băințan), într-o permanentă căutare, un joc al destinului („Ți-am scris iubirea-n tălpi ca să mă porți cu tine / și-n firul ierbii, de te ștergi cu ea, / să îți sărute drumul” – Alina Narcisa Cristian), astfel că „noi ne vom face din lumină un cântec” (Ștefan Aurel Drăgan), deși „tristețea știe multe versuri din cartea vieții” (Marian Hotca), iar „Rănile toamna / Se vindecă greu” (Ștefan Jurcă), într-un timp în care „Zeii nu au nimic de spus”  (Emanuel Luca) și „De azi îngerii vor avea alt statut” (Vasile Morar).
    Realitatea a încercat să suprime sentimentele, să le condimenteze cu moarte, să rupă sufletul prieteniilor („vom fi amândoi sub iarba întunecată de lună / căutându-ne unul pe altul cu înfrigurare / unul spre altul făcându-și cărare” – Vasile Muste) care erau dătătoare de speranță și viață („Frumos e, Doamne, ceasul când te hrănește mintea” – Gheorghe Pârja), într-un loc, „Pe malul Potopului” unde „În zadar ne facem semne, ne arătăm speriați / în zadar îngenunchiem și strigăm la Dumnezeul nostru / de-atâta zgomot și de-atâta prăpăd / nu ne mai aude nimeni.”  (Nicolae Scheianu), iar teama e la ea acasă („Mi-e frică, Doamne, de această pantă” – Radu Ulmeanu), în „vreme tulbure de toamnă” (Cornelia Vaida) și „lemnul de cruce culoarea pietrelor o acoperă / cu frunza florii de gheață ca noaptea să scape” (Echim Vancea).
    Concepută cu iubire de frumos (de care e atât de plin sufletul celui care și-a pus inima pe altarul frumosului, Ioan Romeo Roșiianu), începută cu Iubire, beneficiind de mult drag, revista are în paginile ei multe poeme frumoase și se cade să fie ridicate rugi pentru faptul că talentul de a răspândi lumină este unic și neprețuit („Preabunule Creator...// Bucuria că sunt, sunt, sunt...” – Gheorghe Pop).
    Multă frumusețe adusă de poeții ce și-au făcut din condei un crez de viață, multă învățătură pentru începători, mult drag de iubire și prietenie, asta a făcut și de această dată neobositul călător dinspre suflet înspre suflete, Ioan Romeo Roșiianu...
    Să fii iubit în lumină, cititorule!