Poeta Alina Narcisa Cristian ne propune poezii scăldate în lacrimi

  • Tipărire


Poeta băimăreancă Alina Narcisa CRISTIAN ne propune un al doilea volum de versuri, într-o vreme tulbură și ciudată, Pâlpâit de lacrimă, Editura  eCreator, Baia Mare.
Dacă citești cu atenție poeziile ei, observi  că laitmotivul volumului de față este lacrima. De altfel în multe titluri găsești acest cuvânt: O lacrimă cu rol de mim, Tort de lacrimi, Lacrima, Adie vânt de lacrimi, M-a trezit lacrima, Lacrima ta, Pâlpâit de lacrimă, Lacrima târzie, Lacrima ascunsă,  Învelit cu lacrima, Mușcătura din lacrimi, Țipătul lacrimii, Ascultarea lacrimii, Pândirea lacrimii, Lacrima poetului, Înghețarea lacrimii, Lacrimi de cuvinte, Gustul de lacrimi, Gând de lacrimă.
Pentru poetă lacrima reprezintă un mod sigur, aș îndrăzni să spun singurul, de a se apropia de Dumnezeu prin rugăciune dar și de iubirea perfectă, ideală. Este modul prin care reușește să spună cât de mult și-a iubit părinții, care nu mai sunt astăzi: Nu am chei de la Porțile Raiului, Doamne,/Să-i văd pe cei dragi plecați la ceruri,/Dar mi-ai dat cheile inimii tale,/rugăciunea,/Să fiu aproape de ei. (Cheia).


Alina Narcisa Cristian ia în serios poezia, este în stare să-și ofere ultima picătură din ființa ei pentru un vers reușit: Poetul e asemenea soldatului pe front./Când ultima picătură de vers a curs,/știe că a murit la datorie. (Ultima picătură).
Iubirea este surprinsă de autoare în toate ipostazele și trădează o persoană care știe să iubească prin toți porii, să iubească sincer și necondiționat: Ai ales un drum fără mine și/fără zâmbetul ce te trezea în fiecare dimineață,/în simfonii scrise cu dor de eclipsă.//Cu o poftă nebună de singurătate/te-ai ambalat în colivia ta,/și-ai rămas acolo primenită/parcă pentru sărbătoare.//Te priveam neputincios/cum te închideai în fiecare rază de lumină,/ca o regină a nopții,/așteptând un fior de apus să-ți deschizi sufletul.//Iubeam fiecare zi cu tine/și-n fiecare zi mă vedeam mai bun prin ochii tăi,/ce-și culegeau culorile din curcubeie. (Ai ales un drum fără mine).
Florin Dochia constată faptul că: Alina Narcisa Cristian trece cu îndemînare peste posibilele obstacole și se folosește de luciditatea senină a limbajului direct, colocvial pentru a disimula angajarea interioară în trăirea creatoare a cotidianului. Metafora este bogată, luminoasă, limpede, semnificativă, dar ceea ce îmi pare mai important este că reflecției caracteristice scriiturii poetei i s-a atenuat dimensiunea abstractă, concretețea imaginii fiind un câștig de care sper să beneficieze în continuare.
Nicolae Toma afirmă despre autoare, în postfața cărții: grupajul de poezii intitulat expresiv PÂLPÂIT DE LACRIMI adaugă o altă dimensiune a emoțiilor și sentimentelor trăite de o femeie matură, conștientă de calitățile și defectele ei și care înțelege pe deplin că iubirea este ânceputul și sfârșitul a tot ce se întâmplă în această trecere prin viață.
Hotărât lucru, avem de-a face cu o poetă care s-a maturizat, poeziile sunt atractive prin trăirile poetei expuse pe coala de hârtie, prin mesajul puternic transmis, îndeosebi în poeziile din unul sau două versuri: Ca să nu mergi pe jos prin viață,/te-am luat în inima mea. (Inima) ori Ți-am memorat până și umbra pe retină./Tu ai plecat încălțat cu lacrima mea. (Umbra).
M-a surprins plăcut puterea cu care trece peste dezamăgirile iubirii, în lacrimă având un sprijin constant, de asemenea puterea de a lua-o de la capăt. De fapt spune într-un vers memorabil: Tot gândindu-mă la tine am uitat de mine. (Vis cu ochi de himere).
Din fericire Alina Narcisa Cristian n-a uitat de cititorii ei și ne propune acest volum de versuri semnificativ pentru modul ei de a trăi, a înțelege mersul lumii și surprinde plăcut cu majoritatea poeziilor din acest recent volum.