Una scriem şi alta facem?
- Detalii
- Categorie: Editorial
- Publicat: Luni, 27 Martie 2017 08:11
- Scris de Horia Picu
- Accesări: 1353
Omenirea a învăţat să scrie de câteva milenii încoace. Şi românul are ceva secole de experienţă în domeniu. Ce-i scris, rămâne scris, chiar dacă-i în mediul online. Aşadar, tot scris, poate fi şi un anunţ cu desfăşurarea pe ore a unui eveniment cultural. Doar că...
Pe 25 martie 2017, au fost invitate personalităţi din lumea culturii româneşti la evenimentul sărbătoririi a 160 de ani de la naşterea pictorului Hollosy Simon. S-a dat presei un afiş cu desfăşurarea evenimentelor, pe ore şi chiar pe jumăţăţi de oră (9:30 şi 15:30). Rigurozitate mare, n-am ce zice...Sunt totuşi nişte „scăpări” ale organizatorilor pe care le-am observat.
În program era trecut şi evenimentul: „Casa natală a artistului-ora 13 * Dezvelire placă comemorativă”. La 12:56 am fost în faţa casei natale, care are un aspect exterior arătând nepăsarea celor cărora ar trebui să le pese... La 13 „trecute fix” nicio mişcare ceremonioasă nu se arată. La 13 şi zece minute mă interesez la nişte doamne care lucrează prin preajmă şi aflu că pe la... 12:40 s-a întâmplat dezvelirea plăcii comemorative!
Dacă un lucru e programat la o anumită oră, de ce nu se respectă? Poate unora dintre invitaţi li s-a făcut foame, sau au dorit să facă nani, sau n-au mai avut chef de o deplasare cu maşinile prin centrul Sighetului? Cine ştie?... Scuze pentru schimbarea de ultim moment a orei de desfăşurare a unui eveniment anunţat ÎNTR-UN AFIŞ !!! nu există!
Vedeţi, stimaţi organizatori, de-aia nu prea vă bagă lumea în seamă când vreţi să faceţi ceva: sunteţi... imprevizibili!
La orele 16, la Casa Mihaly de Apşa era programată altă activitate. La 16:15 am plecat de-acolo înainte de a începe. Aceeaşi imprevizibilitate, sau... alt cuvânt care începe cu i, se continuă cu n şi aşa mai departe...
Plăcile comemorative de pe casa natală a artistului, cele vechi şi cele noi, trebuie analizate cu atenţie, pentru că sunt dedesubturi interesante în ele sau sub ele, nu doar mortarul de pe casă.
Orice articol pe care-l semnez are şi o poză cât de cât adecvată ideii principale din text. De data aceasta, căutând o poză cu placa de atenţionare a turiştilor care trec pe lângă casa pictorului româno-maghiaro-armean, descopăr una (adică o poză) a unei plăci care a fost dată jos şi în locul căreia a apărut alta... la fel!, scrisă frumos, pe fond negru şi cu litere albe, în ACELEAŞI trei limbi, în română, armeană şi maghiară.
Departe, foarte departe de mine de a da un sens negativ afirmaţiei că pictorul a fost şi român, şi maghiar, şi armean, dar aşa am auzit ieri vorbind pe cineva într-o luare de cuvânt. E bine că nu contează naţionalitatea. De fapt, Hollosy a fost un sighetean care şi-a iubit enorm locul naşterii şi unde a dorit să fie înmormântat!
Pe placa veche, inaugurată acum câţiva ani cu fast şi probabil la ora trecută în program, scria în 3 (trei!) limbi. Nu mai scriu care, că deja ar deveni plictisitor. Atunci de ce a mai fost nevoie ca placa veche să fie dată jos şi în locul ei să apară alta, aşa cum am mai spus, scrisă în ACELEAŞI trei limbi?
Dacă peste nişte ani devine Sighetul un oraş atât de curat şi de asfaltat, în consecinţă bun de vizitat încât se va pune o placă nouă pe casa natală a lui Hollosy şi cu un text în engleză, ce vor face suspuşii vremurilor (sau supuşii...)? Vor înlătura-o pe cea de ieri, sau vor adăuga una nou-nouţă, pe care o vor inaugura la ceas de taină?
Un motiv de reflexie pentru cei care ar putea face dar nu prea fac (încă): strada sau Piaţa Holossy din Sighetu Marmaţiei trebuie să fie în apropierea Casei memoriale Holossy. Nişte adrese din buletine se pot schimba rapid, cât ai zice 13-14, sau 13-12:40, sau ceva pe-acolo...