The Best bookmaker bet365 Bonus

SINTEZA ACTIVITĂŢILOR DIRECŢIEI JUDEŢENE PENTRU CULTURĂ MARAMUREŞ - 2015


1    Introducere. Scurtă prezentare.

În judeţul Maramureş sunt înscrise pe Lista Monumentelor Istorice 93 de biserici de lemn. În anul 1999, opt dintre ele au fost alese ca fiind cele mai reprezentative, căci prin vechimea lor, poziţie şi mediu, stil arhitectonic, tehnică de construcţie, pictură interioară şi stare de conservare, ele pot defini bisericile de lemn din Maramureş ca un ansamblu arhitectural de valoare universală excepţională. Sunt exemple ale unui tip de construcţie conturat în secolul al XVII-lea, fruct al creaţiei colective, de cele mai multe ori anonime, dar având un geniu creator indiscutabil.

Ele au fost, de asemenea, alese cu intenţia de a scoate la iveală principalele caracteristici ale bisericilor de lemn din această regiune: şase dintre ele definesc biserica maramureşeană clasică, una (cea de la Rogoz), reprezintă bisericile de tip nord transilvan şi una (cea de la Plopiş), tranziţia între cele două. Toate, fără excepţie, reprezintă monumente de valoare excepţională.
Bisericile de lemn din Maramureş reprezintă sinteza fericită dintre elemente de arhitectură majoră din Europa răsăriteană şi apuseană, la care se adaugă sinteza dintre planul de origine bizantină şi formele gotice care se înfăţişează sub forma unei arhitecturi originale autohtone. Construcţiile sunt realizate în lemn, conform sistemului Blockbau, după o tehnică tradiţională, ceea ce denotă o cunoaştere perfectă a materialului.
Ele reprezintă un tip aparte de construcţie în contextul bisericilor de lemn din România, implicit din Europa, prin:
- supraînălţarea în zona naosului şi în cea a pronaosului (de asemenea din cea a pridvorului în cazul în care acesta există), ceea ce a implicat apariţia acoperişului dublu; de aici rezultă o nouă dimensiune a corpului bisericii;
- clopotniţa de deasupra naosului, de influenţă gotică, deci având o realizarea tehnică de o mare virtuozitate; aceste dimensiuni impresionante şi stilul arhitectonic conferă bisericilor o linie inconfundabilă.
Concepţia arhitecturală complexă este absolut remarcabilă, fiecare element având un rol dublu, constructiv şi decorativ. Dimensionarea denotă un deosebit simţ al proporţiilor: spaţiul interior este conceput la scară umană, rămânând în acelaşi timp impunător. Pictura interioară, obiectele de cult, contribuie la crearea acestui efect. Acoperişul dublu şi liniile orizontale ale registrelor sunt elemente noi care au modificat în mod substanţial aspectul faţadelor. Alături de clopotniţa care sfidează legile staticii, aceste elemente conferă bisericii un dinamism provocator pentru robusteţea şi stabilitatea bazei. Toate aceste elemente concură la crearea aspectului de monumentalitate al acestor biserici; tocmai de aceea, ele sunt recunoscute ca veritabile catedrale de lemn.

1.1    Bârsana - Biserica de lemn „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”

Biserica „Intrarea Maicii Domnului în Biserică" aparţine grupului de biserici tipice pentru Maramureş de dimensiuni reduse cu acoperiş în 2 ape. Construită în 1720 este mărturia unui proces des întâlnit care priveşte bisericile şi casele de lemn, cel al „mutării" (strămutarea bisericii pentru a o aşeza în altă parte). Este unica biserică din cele selecţionate care a servit la început de biserică abaţială şi care a fost apoi transformată în biserică parohială în 1806 când a fost mutată pe locul actual (bârnele păstrează încă numerotarea incizată necesară noii ridicări).
Pictura, operă realizată în cursul aceluiaşi an de către Toader Ponor şi Ioan Plohod se dovedeşte a fi de o valoare deosebită, căci ea constituie ansamblul decorativ structurat după legile barocului, cel mai coerent din judeţul Maramureş. Iconostasul se încadrează în acelaşi stil.
Configuraţia spaţială şi volumetria bisericii sunt cele care caracterizează bisericile tipice pentru Maramureş. Este de semnalat ca element specific prezenţa porticului dezvoltat pe două nivele, detaliu relativ puţin regăsit în construcţiile de acest gen din România.
Lucrările de transformare la care biserica a fost supusă fac parte integrantă din existenţa sa şi îi conferă valori importante din punct de vedere istoric şi artistic din acelaşi punct. De îndată ce biserica a fost strămutată i s-a adăugat porticul şi a fost pictată păstrând o parte importantă din substanţa sa originară.
Volumetria, silueta, concepţia spaţială, decoraţia interioară şi exterioară cărora li se adaugă ansamblul pictural sunt calităţi pe care această biserică de lemn din Bârsana le-a dobândit pe parcursul secolelor; este o operă care dă mărturie de geniul artizanilor şi pictorilor care au desăvârşit-o. În forma sa finală biserica reprezintă un ansamblu arhitectural cu mari calităţi realizat după metoda tradiţională arhaic şi rafinat în acelaşi timp; ea ilustrează de asemenea, evoluţia vieţii religioase din ţinut. Este de menţionat faptul că localitatea Bârsana este şi azi renumită pentru constructorii săi, pentru recunoscuţii săi tăietori în lemn urmând tradiţia generaţiilor anterioare care au fondat printre alte valori biserica de lemn „Intrarea Maicii Domnului în Biserică".

1.2    Budeşti – Biserica de lemn „Sf. Nicolae”

Biserica de lemn „Sf. Nicolae" din Budeşti ridicată în 1643 constituie exemplul cel mai elocvent de biserică tipică pentru Maramureş cu spaţiul său interior supraridicat care se manifestă la exterior prin acoperişul în 2 ape, de dimensiuni mari ea n-a putut fi lărgită în funcţie de creşterea populaţiei astfel încât şi-a păstrat forma sa originară. Cele 3 încăperi specifice cultului: pronaos, naosul şi altarul surprind prin amploarea lor care denotă iscusinţa şi îndrăzneala meşterului constructor. Biserica produce o puternică emoţie prin monumentalitatea sa, prin robusteţe, prin decoraţii interioare şi exterioare şi prin icoanele pe sticlă şi lemn pe care le deţine în patrimoniu şi care sunt în parte opera a doi pictori de o valoare certă Alexandru Ponehalschi şi Ianoş Opriş.
Această biserică se distinge prin ansamblul celor 8 biserici, prin omogenitatea sa compoziţională, prin claritatea şi simplitatea sa structurală. Turnul clopotniţă ridicat pe pronaos străjuie coama cu cele 4 turnuleţe la colţuri; este singura biserica tipică pentru Maramureş care are doar acest element specific din zona Lăpuşului. Grinzile aparente ale altarului care se încrucişează sub bolta acestuia, stâlpii pentru susţinerea acoperişului, adosaţi pereţilor din cel de-al doilea registru vertical nu sunt specifici acestei biserici.
Amplasarea în centrul satului, monumentele funerare din cimitir, vegetaţia din împrejurul edificiului, silueta zveltă, dimensiunea şi robusteţea volumelor, decoraţia sobră dar consistentă, toate acestea fac din Biserica de lemn „Sf. Nicolae" un ansamblu care merită numele de „catedrală", o adevărată creaţie excepţională a meşterilor constructori anonimi. După cum am menţionat mai sus, biserica face parte dintre primele exemplare din acest tip şi a devenit model pentru cele care i-au succedat.

1.3    Deseşti – Biserica de lemn „Sf. Paraschiva”

Biserica de lemn „Sfânta Paraschiva" din Deseşti a fost construită în anul 1770 când biserica de lemn tipică pentru Maramureş, definită prin supraînălţarea pereţilor vizibilă în exterior prin acoperişul în 2 ape şi prin turnul clopotniţei de influenţă gotică, era deja elaborată ca formă şi structură. Meşterii constructori care au ridicat-o nu au avut decât să şlefuiască forma şi structura. Grija pentru calitatea lemnului, pentru realizarea îmbinărilor şi a decoraţiilor sculptate, pentru proporţia turnului, foişorului şi a coamei pentru acoperişul conform cu corpul bisericii sunt cu totul remarcabile.
Pictura de tradiţie postbizantină realizată de Radu Munteanu dă naştere unui ansamblu arhitectural de mare virtuozitate, constituindu-se ca una din operele reprezentative pentru pictorul de fresce. Aşezarea într-un spaţiu cu multă iscusinţă pe terasa unui deal, în mijlocul cimitirului contribuie la punerea în valoare a bisericii recent restaurate. Patrimoniul mobil deţinut de parohie contribuie de asemenea la definirea spaţiului interior şi la crearea unei ambianţe specifice bisericilor ortodoxe din Maramureş.
Această biserică se face remarcată în contextul altor biserici de lemn prin armonia bine dozată a elementelor constitutive, prin structura aparent decorată cu ornamente sculptate, prin amploarea spaţiului interior, prin masivitatea şi expresivitatea volumelor.

1.4    Ieud Deal – Biserica de lemn „Naşterea Fecioarei”

Biserica „Naşterea Fecioarei" din Ieud este unul dintre cele mai frumoase lăcaşuri de cult din Maramureş. Este impresionantă prin amplasarea sa pe un versant pietros, pe malul pârâului Ighişor, în cimitirul satului. Planului este cel obişnuit în bisericile ortodoxe şi volumetria este tipică pentru bisericile din Maramureş cu acoperiş în două ape fără portic. Ceea ce este remarcabil pentru această biserică este spaţiul interior, cel mai elaborat poate din punct de vedere al concepţiei, al realizării tehnice, al detaliilor sculptate cărora li s-a adăugat pictura acoperind întreaga suprafaţă, operă a pictorului de fresce, Alexandru Ponehalschi (1782).
În contextul bisericilor de lemn, Biserica Ieud - Deal se face remarcată prin spaţiul interior în mod minuţios elaborat. Scara de acces în turn, monoxilă (tăiată dintr-o singură bogată de lemn) contribuie la configurarea unui ansamblu autentic, arhaic şi rafinat în acelaşi timp. Spre deosebire de alte monumente, acest ansamblu cuprinde: o clopotniţă de lemn plasată într-unul din colţurile cimitirului, Drumul crucii, format dintr-o serie de 14 mici construcţii de zidărie care adăpostesc tablourile staţionărilor pe muntele Golgota (realizată la începutul secolului al XX-lea) şi împrejmuirea cu zidărie de piatră.
Ridicată după 1717 , biserica şi-a păstrat forma şi substanţa originare. În interior nu sunt decât două schimbări faţă de aspectul originar, modificări care, de fapt, se fac remarcate la majoritatea bisericilor de lemn: tribuna, pe peretele de V al naosului şi deschiderea practicată în peretele pronaosului.

1.5    Plopiş – Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli”

Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli" este o construcţie ridicată la sf. sec. al XVIII-lea. Situată în zona Chioarului, ea este rezultatul influenţei bisericilor din Maramureş, atât ca şi configuraţie volumetrică, siluetă şi monumentalitate, dar şi a bisericilor tipice pentru nordul transilvănean interpretat adesea într-o formulă originală.
          Raportul între corpul bisericii realizat după sistemul Blockbau şi acoperişul decroşat la nivelul altarului denotă un simţ al armoniei cu totul extraordinar. Turnul clopotniţă care se ridică pe pronaos are o structură robustă impusă de înălţimea mare a turnului cu coamă piramidală străjuită în patru colţuri de 4 turnuleţe care dau bisericii o siluetă relansată şi care îi conferă monumentalitate.
Plasată în vârful unei coline de unde pare a dialoga cu biserica din Surdeşţi a cărui model l-a preluat parţial, această biserică reprezintă exemplul ideal de simbioză perfectă între relief, natură şi creaţia omului.
Biserica din Plopiş prezintă o serie de elemente prin care se diferenţiază de celelalte lăcaşuri de cult din ţinut. Mai întâi înălţimea pereţilor permite 2 rânduri de ferestre fără ca retragerea tipică pentru bisericile din Maramureş să se regăsească aici; rezultă astfel un amplu spaţiu interior, boltit, trilobat (este singura care prezintă acest tip de boltă).
Geniul meşterilor constructori este evident când vorbim despre biserica din Plopiş; îl descoperim în alegerea şi amplasarea într-un spaţiu care pune în valoare monumentalitatea bisericii. Volumetria armonios proporţionată, tehnica de execuţie, decoraţia, silueta care se profilează în cadrul natural, totul pledează pentru includerea bisericii printre capodopere. Ea reprezintă un exemplu pentru tipul de construcţii religioase din zona Chioarului.

1.6    Poienile Izei – Biserica de lemn „Sf. Paraschiva”

Biserica de lemn ,,Sfânta Paraschiva” din Poienile Izei, construită în 1604 este printre cele mai vechi biserici de lemn din Maramureş. Valoarea istorică nu rezidă doar în vechimea sa, ci şi în faptul că ea reprezintă un exemplu tipic pentru bisericile din Maramureş, plecând de la construcţiile din vremuri străvechi care mai există încă. De dimensiuni relativ modeste, spaţiul său interior se lărgeşte datorită supraînălţării relevată în secolul XVIII şi în consecinţă creşte şi suprafaţa picturală. Biserica este impresionantă prin formele sale clare, net definite, elementele structurale aparent tratate, astfel încât să devină decorative, silueta relansată înconjurată de vegetaţia cu care ea se armonizează.
Pe parcursul existenţei sale biserica s-a dezvoltat în funcţie de gustul proprietarilor săi (parohii diferitelor momente), în funcţie de tradiţia cultului, a credinţei religioase şi a vieţii din satul din care ea face parte integrantă, ca lăcaş sfânt, unic în zonă. Mai curând modestă, formată din pronaos, naos şi altar, ea se măreşte în secolul al XVIII-lea prin realizarea supraelevării; apoi biserica se măreşte pe partea de vest prin porticul şi tribuna naosului, modificări cerute de credincioşi pentru a respecta modelul bisericilor din Maramureş, cu acoperiş în două ape şi turn de factură gotică.
Existenţa bisericii pe parcursul a patru secole a constituit o evoluţie la care au contribuit generaţii succesive de meşteri constructori, fini cunoscători ai lemnului, ai tehnicilor de construcţii moştenite din tată în fiu, artişti anonimi care au contribuit la definirea unui mic dar impunător edificiu de cult, mărturie a genialităţii creatorilor săi. Din aceste etape de construcţie, Biserica din Poienile Izei, este o probă de evoluţie a tipului de edificiu de cult specific, Maramureşului; ea este un exemplu care ilustrează în acelaşi timp viaţa religioasă a unei mici comunităţi, beneficiare a unei relative independenţe, graţie amplasării sale.

1.7    Rogoz – Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli”

Biserica „Sf. Arhangheli" din Rogoz, ridicată în 1663 este un exemplu de referinţă pentru bisericile din Ţara Lăpuşului. Totuşi, nici o altă biserică nu prezintă o atare abundenţă de decoraţii care face din această biserică din Rogoz o adevărată bijuterie arhitecturală. Fiecare element structural devine şi piesă decorativă atât în spaţiul interior, cât şi în spaţiul exterior. Silueta asimetrică a acoperişului datorată streşinii lărgite către nord, supradimensionate de altfel de-a lungul întregului corp al bisericii îi conferă o notă specifică subliniată de nota în filigran a turnului clopotniţei fragil şi impozant în acelaşi timp. Radu Munteanu şi Nicolae Man, care au realizat pictura în 1785, au contribuit la finisarea spaţiului interior.
Biserica prezintă o configuraţie planimetrică tipică pentru majoritatea bisericilor din Lăpuş: pronaos, naos şi altar desprins din intrarea situată pe partea de sud. Spre deosebire de bisericile tipice pentru Maramureş, bisericile din nord-estul Transilvaniei printre care se înscrie şi cea din Lăpuş, prezintă spaţii interioare mult mai mici; pereţii nu depăşesc trei metri în înălţime, bolta semicilindrică plecând de la această înălţime. Acoperişul este unic pentru toată biserica şi, uneori, altarul nu este desprins.  Trăsăturile specifice pentru biserica Sfinţii Arhangheli din Rogoz sunt: pronaosul pentagonal, altarul; la aceasta se adaugă întregul arsenal de elemente ornamentale prezente aici într-o densitate nemaiîntâlnită în alte biserici de lemn.
Biserica şi-a conservat în mare parte forma, substanţa, utilizarea, funcţiunea şi expresia sa iniţială. Odată terminată pictura, datând din 1785, în secolul al XI-lea s-a construit tribuna, biserica a fost repictată în 1838 şi au fost mărite ferestrele naosului.

1.8    Şurdeşti – Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli”

Construită în 1766, de meşterul constructor Macarie, Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli” din Şurdeşti este exemplul cel mai sudic de biserică tipică pentru Maramureş, cu acoperiş dublu. În secolul al XIX-lea a fost construit porticul pe două nivele şi a fost ridicat turla prin care această biserică. Clopotniţa măsoară 54 m înălţime, de trei ori mai mult decât lungimea edificiului. Structura denotă prezenţa aici a unor meşteri constructori ingenioşi. Biserica a fost realizată în momentul în care modelul tipic pentru Maramureş era stabilit; constructorii din Şurdeşti au reluat toate elementele în forma lor cea mai evoluată şi le-au pus în armonie cu multă îndemânare. Rezultatul - o adevărată operă de artă! Monumentală, solidă, bine amplasată cu decoraţie bine dozată şi executată cu o deosebită grijă pentru detaliu, Biserica din Şurdeşti ajunge la o perfecţiune structurală şi estetică.
Biserica din Şurdeşti beneficiază deja de un renume de care este demnă. Valoarea pe care o deţine în mod evident îi conferă titlul unanim acceptat atât de către specialişti cât şi de publicul larg de „catedrală de lemn” şi de capodoperă a geniului.
 
2    Analiza stării de conservare

În intervalul 2006-2008 DJC Maramureş, a întocmit fişele analitice ale celor opt biserici din lemn înscrise în Lista Patrimoniului Mondial, precum şi obligaţiile de folosinţă pentru acestea.
Documentaţia menţionată este ataşată la Dosarul monumentelor istorice înscrise în Lista Patrimoniului Mondial păstrat de DJC Maramureş.

2.1    Zonele de protecţie

Zonele de protecţie a monumentelor istorice se stabilesc conform Legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.

o
2.2    Vizitatori

Deşi administratorii monumentelor susţin că există o creştere a numărului de vizitatori, o statistică exactă nu poate fi întocmită, fără o colaborare cu ghizi şi parohiile acestor obiective. În acest sens elaborarea unei metodologii la nivelul Ministerului Culturii ar fi de un real folos. Însă, pe plan local, este necesară afişarea la loc vizibil  a programului de vizitare a bisericilor şi modului de anunţare a ghizilor.
2.3    Factori care afectează monumentele (stare de conservare)

2.3.1    Probleme generale.
Având în vedere materialul de construcţie al acestor monumente (lemn, inclusiv învelitorile) şi folosinţa acestora (sunt folosite în cult fie ca biserici parohiale fie ca paraclise ale bisericilor parohiale) ca şi faptul că sunt relativ izolate în cadrul localităţilor (toate cele opt biserici se află în cimitire)  şi în amplasamente mai greu accesibile, primul din factorii cu efecte devastatoare asupra acestor biserici este producerea unui incendiu .  Principalele surse ale acestuia sunt:
-    focul deschis – în special lumânările aprinse în biserică – , dar şi  lumânările aprinse la mormintele situate  în imediata apropiere a bisericii şi, uneori, aprinderea gunoiului,
-    instalaţiile electrice: bisericile nu sunt prevăzute cu  instalaţii de încălzire şi în cazul folosirii unor radiatoare, de orice tip, există pericolul ca instalaţiile electrice să se supraîncălzească (de menţionat, de asemenea, că în cultul ortodox, la anumite momente ale Sf. Liturghii preotul are nevoie de apă caldă care se pregăteşte, de obicei, pe un reşou). De asemenea,  pentru a preveni incendiile, în unele biserici lumânările din policandre şi de la icoane au fost înlocuite cu becuri; în majoritatea cazurilor aceste becuri sunt aşezate prea aproape de icoane (care sunt din lemn şi înconjurate de draperii şi ştergare), iar numărul becurilor poate provoca supraîncărcarea reţelei. Tablourile electrice sunt vechi şi amplasamentul lor nu a fost verificat.
-    Fulgerele, mai ales că şi în cazul în care bisericile nu sunt amplasate pe o înălţime, au  turnurile-clopotniţă acoperite cu fleşe foarte înalte, cu cruci din metal. Bisericile sunt prevăzute cu paratrăsnete, dar, în şapte din cele opt cazuri (excepţie biserica din Rogoz), instalaţia acestora este veche şi deteriorată.  
De asemenea, şapte din cele opt biserici (excepţie biserica din Rogoz) nu au sisteme de semnalizare a incendiilor, căile de acces sunt dificile şi, chiar acolo unde localităţile au sisteme de alimentare cu apă, bisericile nu sunt prevăzute cu hidranţi.
Pentru remedierea lipsurilor semnalate, în sensul angajamentelor luate de România cu prilejul înscrierii în Lista Patrimoniului Mondial a acestor monumente,   în acord cu cerinţele de conservare dar şi cu cerinţele cultului sunt necesare următoarele măsuri:
1.    Pentru ca lumânările să nu mai fie aprinse în biserică ar trebui amenajate locuri speciale pentru aprins lumânările, amplasate în vecinătatea bisericii , dar în locuri avizate de  DJC Maramures si I.S.U. Pentru a evita apariţia obişnuitelor lumânărare din tablă neagră, împodobite după fantezia fiecăruia, ar fi bine să fie întocmite, în cazul acestor biserici,  una-două schiţe de lumânărar-tip. La fiecare din cele opt biserici ar trebui să existe un responsabil din Comitetul Parohial care să supravegheze  cimitirele la sărbătorile însoţite de aprinderea lumânărilor la morminte. Punctele PSI trebuie reamenajate şi dotate corespunzător (numai biserica din Bârsana are un punct PSI nou).
2.    Este necesară verificarea şi, după caz, înlocuirea instalaţiilor electrice defecte sau redimensionarea acestora, precum şi verificarea şi înlocuirea instalaţiilor de paratrăsnet acolo unde este cazul; tot cu acest prilej ar trebui instalaţi senzori de fum (care există în prezent numai la biserica din Rogoz) şi semnalizare în caz de incendiu. Dată fiind urgenţa acestor operaţiuni şi caracterul lor special în cazul acestor  biserici, ar fi necesară introducerea lor în Planul Naţional de Restaurare pe anul 2016.
3.    Planurile Urbanistice Zonale care vor fi întocmite prin programul MLPTL pentru aceste monumente vor trebui să prevadă instalarea de hidranţi şi amenajarea drumurilor de acces.  
4.    Paratrăsnetele ar trebui verificate anual, unele necesita lucrări de reparaţii;
5.    În şantierele de restaurare este recomandabilă înlocuirea schelelor din lemn cu schele metalice, iar acolo unde nu este posibil, supravegherea schelelor din lemn în timpul restaurării. În cazul schelelor de mici dimensiuni (ex. schelele şantierelor de pictură murală din aceste biserici) acestea ar trebui demontate când operaţiunile de restaurare sunt întrerupte (de ex. la Bârsana şi la Ieud-Deal schela pt. şantierul de restaurare pictură murală este folosită mai puţin de o lună pe an şi este instalată în bisericile menţionate de cca. 10 ani constituind un real pericol în cazul unui incendiu).
6.    Pentru un plus de siguranţă în protejarea monumentelor ar trebui introdusă şi la noi, ca în o bună parte a ţărilor europene, obligativitatea asigurării acestora cât şi obligativitatea asigurării fiscale a şantierelor de restaurare, pe toată durata existenţei şantierului .
2.3.2    Probleme specifice

I.    Bârsana: persistă o parte din problemele de conservare semnalate în raportul din anul 2006, ex. pietrele de pe latura nord-estică a soclului absidei altarului sunt dislocate, acest lucru putând fi observat atât din exteriorul bisericii cât şi din interiorul acesteia. A fost terminată restaurarea picturii.

II.    Budeşti-Josani: restaurarea picturii murale este finalizată.

III.    Deseşti: stare bună de conservare, cu excepţia pantei sudice şi de nord a învelitorii.

IV.    Ieud-Deal: S-a încheiat restaurarea picturii murale. Este necesară o expertiză biologică întrucât există posibilitatea unor atacuri biologice. Degradări la învelitoare pe toate cele patru laturi (muşchi).

V.    Plopiş: Este necesară demararea unor lucrări de restaurare a picturii afectată de infiltrarea apelor pluviale înaintea lucrărilor de restaurare de arhitectură. Degradări la învelitoare pe partea de nord (muşchi). Prezintă degradări la împrejmuirea din lemn.

VI.    Poienile Izei: stare bună de conservare, cu excepţia pantei sudice a învelitorii, care prezintă degradări (muşchi).

VII.    Rogoz: biserica este în bună stare de conservare, restaurarea picturii fiind încheiată în 2007.

VIII.    Şurdeşti: ar fi strict necesară o expertiză biologică, deoarece, datorită umidităţii semnalate şi în precedentul raport ar putea exista un atac de fungi. Umiditatea permanenta din interior, contribuie si la accentuarea degradării picturii. Se impune demararea unui proiect de sistematizare a terenului din jurul bisericii, mai ales amenajarea  unui sistem de colectare a apelor pluviale, infiltrarea acestora pe sub soclul scund al bisericii putând fi cauza umidităţii semnalată mai sus. Având în vedere aceste aspecte, în anul 2011 s-a elaborat proiectul pentru lucrări de restaurare care include lucrări de restaurarea la infrastructură, revizuiri, înlocuri de material lemnos degradat, tratamente de biocidare la elementele de lemn, instalaţii electrice şi dotări PSI, asigurarea microclimatului prin efectuarea de lucrări adecvate de sistematizare verticală, preconsolidarea picturii murale în timpul execuţiei lucrărilor şi pentru care s-a emis MC nr. 158/M/2011.
 
3    Punerea în valoare a obiectivelor înscrise în Patrimoniul Mondial

În momentul de faţă, o analiză a stadiului valorificării patrimoniului cultural din judeţul Maramureş (implicit şi a celor 8 biserici de lemn incluse în Patrimoniul Mondial) poate fi făcută doar prin colectarea unor date disparate şi prin compararea acestora cu alte sinteze de acest gen elaborate în anii anteriori. Lipsa unei strategii omogene la nivel judeţean, care să implice toţi actorii cu rol în protejarea şi valorificarea patrimoniului (administraţie publică judeţeană şi locală, ONG-uri, sector privat, instituţii ale MC şi organisme internaţionale) aduce după sine şi inexistenţa unor obiective specifice la care să ne raportăm în analiza noastră.
3.1    Premisele unei strategii judeţene în vederea conservării şi valorificării patrimoniului cultural

La baza elaborării strategiei de dezvoltare judeţeană şi locală în domeniul patrimoniului cultural naţional, pentru judeţul Maramureş trebuie să se regăsească următoarele principii fundamentale, în concordanţă cu Strategia Naţională a Patrimoniului Cultural Naţional:
3.1.1    Participarea cetăţenilor:
-    patrimoniul cultural este indispensabil pentru o viaţă echilibrată şi completă;
-    orice cetăţean român şi vizitator al României are acces la patrimoniul cultural naţional, dar şi datoria de a proteja patrimoniul cultural şi dreptul de a beneficia de el prin învăţare şi recreare;
- fiecare generaţie are datoria de a proteja acest patrimoniu şi de a-l face accesibil pentru generaţiile viitoare şi pentru întreaga omenire, ca bun universal.
3.1.2    Îmbunătăţirea administraţiei în sectorul Patrimoniului Cultural
DJC Maramureş, precum şi alte autorităţi judeţene avizate au datoria să se asigure că patrimoniul este protejat, administrat, conservat şi accesibil, în cea mai potrivită manieră cu putinţă. La nivel judeţean, aceste instituţii ar trebui să garanteze:
-    reducerea birocraţiei în domeniul administraţiei privind documentele patrimoniului cultural;
-    urmărirea şi adaptarea (prin propuneri către forul administrativ superior) cadrului legislativ la nevoile reale şi actuale, inclusiv la normele internaţionale din domeniu;
-    supravegherea şi monitorizarea acţiunilor din domeniu.

Cheltuielile de investiţie în resursele patrimoniale judeţene (inclusiv pentru personalul aferent) ar trebui să crească pentru a satisface nevoile financiare ale sectorului patrimonial cultural prin evidenţierea în studii sau alte tipuri de informări privind importanţa sectorului şi efectele sale benefice asupra altor sectoare economice, precum turismul sau contribuţia sa la bunăstarea socială şi educaţională.
3.1.3    Dezvoltarea resurselor culturale
    Protejarea patrimoniului cultural impune cercetarea, studierea, interpretarea şi prezentarea acestuia, astfel încât să se găsească formula optimă de apreciere a sa şi de recunoaştere a aportului adus la nivel incluziunii sociale şi al creşterii economice.
Pentru ca patrimoniul cultural să devină o bază a acţiunilor prezentate este nevoie ca el să fie îngrijit, documentat, protejat, conservat şi făcut accesibil, la nivel fizic şi intelectual. De aceea, se impun măsuri de prevenire şi punerea în aplicare a unor măsuri împotriva deteriorării patrimoniului cultural.
3.1.4    Folosirea durabilă a resurselor patrimoniului
    Proprietatea şi folosirea resurselor patrimoniului cultural trebuie făcută într-o manieră durabilă şi aplicând principii ale conservării integrate, prin:
- corelarea activităţilor culturale (sau privind patrimoniul cultural) între diferiţii actori implicaţi, precum cei guvernamentali, reprezentanţii sectorului privat şi de voluntariat;
- luarea în considerare a factorului social al comunităţilor existente şi a economiei care le poate susţine în timp pentru proiectele ce implică iniţiative în domeniul patrimoniului cultural;
- promovarea şi aducerea la cunoştinţă a importanţei bogăţiei patrimoniului cultural şi responsabilitatea fiecăruia de a participa la protejarea sau utilizarea controlată a bunurilor patrimoniului cultural;
- promovarea unor politici fiscale şi financiare în beneficiul patrimoniului cultural.

Teoriile culturale contemporane consideră patrimoniul cultural drept o parte a Patrimoniului, domeniu în care patrimoniul cultural se completează armonios cu patrimoniul natural. Împreună, cele două subdomenii constituie moştenirea pe care fiecare generaţie o lasă urmaşilor. În această schemă logică, subdomeniul patrimoniului cultural cuprinde patrimoniul cultural material – cel imobil (monumentele istorice) şi cel mobil (mai ales bunurile culturale aflate în muzee şi colecţii) – şi patrimoniul cultural imaterial.

Patrimoniul cultural naţional trebuie să constituie o prioritate a Strategiei culturale a judeţului Maramureş, bazată pe următoarele argumente:
1) valoarea arhitecturală, artistică, istorică a patrimoniului cultural material imobil construit, în acesta reliefându-se pregnant cele 8 Biserici de lemn din Maramureş, incluse în Lista Patrimoniului Cultural Mondial (UNESCO). Totodată, judeţul Maramureş are incluse în Lista Monumentelor Istorice 2004, un număr de 582 obiective, dintre care 176 în grupa valorică A.
2) valoarea patrimoniului cultural mobil – cu precădere, cărţi vechi şi icoane clasate sau susceptibile a fi clasate în categoria Tezaurul patrimoniului cultural naţional; De asemenea, un aspect important îl reprezintă creaţiile artiştilor plastici reuniţi în mişcarea „Şcoala băimăreană de pictură” sau „Centrul Artistic Baia Mare” şi a UAP – filiala Baia Mare.
3) valoarea patrimoniului imaterial, cu o mare bogăţie de tradiţii şi de obiceiuri din zone etnofolclorice consacrate (Ţara Maramureşului, Ţara Lăpuşului, Ţara Chioarului, Ţara Codrului), cu evenimente culturale majore – precum „Horea cu noduri”, „Tânjaua de pe Mara”, „Festivalul datinilor şi obiceiurilor de iarnă - Marmaţia”, „Udătoriul din Şurdeşti”, „Horea la Prislop” etc.
4) agravarea continuă a degradării patrimoniului construit, numărul şantierelor de restaurare şi de conservare fiind mic, din cauze financiare;
5) patrimoniul cultural conferă judeţului nostru o identitate inconfundabilă;
6) potenţialul turistic consistent al patrimoniului cultural, care poate deveni o componentă a dezvoltării durabile a judeţului.
Această prioritate strategică a culturii maramureşene ar trebui să-şi găsească o reflectare mai pregnantă în Planul Naţional de Restaurare, coordonat şi finanţat de Ministerul Culturii şi Cultelor, precum şi într-un Program Judeţean de Restaurare, coordonat şi finanţat de Consiliul Judeţean Maramureş şi consiliile locale. Starea acestui Patrimoniu este o problemă a comunităţii şi de aceea trebuie să devină o prioritate în politica administraţiei locale şi în acţiunea forţelor societăţii civile.
Strategia Patrimoniului trebuie să se bazeze pe cunoaşterea, pe respectarea şi pe aplicarea acestei legislaţiei în vigoare, în special : Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil (cu modificările şi completările ulterioare); OG nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional (cu modificările şi completările ulterioare); Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice (cu modificările şi completările ulterioare, republicată); Legea nr. 311/2003 privind muzeele şi colecţiile publice (cu modificările şi completările ulterioare, republicată); Legea nr. 6/2008 privind regimul juridic al patrimoniului tehnic şi industrial.

3.2    Modalităţi de punere în valoare a patrimoniului cultural

În vederea punerii în valoare a patrimoniului cultural, atât MC, cât şi DJC Maramureş, îşi concentrează acţiunile pe patru direcţii prioritare: (a) Colaborarea cu structurile administraţiei publice locale şi judeţene, ONG-uri, şi reprezentanţii sectorului privat; (b) Acces, prezentare şi conservare; (c) Educaţie şi cercetare; (d) Turism cultural;

3.2.1    Colaborarea cu structurile administraţiei publice locale şi judeţene, ONG-uri, şi reprezentanţii sectorului privat;

Aşa cum am arătat şi în capitolul precedent, ONG-urile şi administraţia locală pot contribui la conservarea patrimoniului cultural. Odată stabilită această premisă se consideră că este necesară încurajarea implicării lor continue în managementul direct al siturilor şi colecţiilor sau alte obiective de patrimoniu.
Reţelele de colaborare dintre administraţia locală şi ONG-uri pe probleme de patrimoniu cultural sunt încurajatoare, însă încă destul de limitate. Se resimte nevoia extinderii lor în scopul consolidării unei astfel de legături, iar o unealtă importantă poate fi însuşi suportul legislativ. Aceste entităţi sunt invitate să ajute în special acele zone unde instituţiile publice nu pot acoperi nevoile locale din insuficienţa resurselor umane şi financiare.
Rolul tradiţional al sectorului privat în domeniul patrimoniului cultural a fost acela de sponsor al proiectelor individuale, implicând de obicei activităţi de conservare a importante monumente naţionale sau locale. Această abordare parţială a sponsorizării private în domeniul cultural arată semnele unei transformări graduale în favoarea unor iniţiative mai structurate şi pe termen lung. O soluţie propusă în acest context este „adoptarea” obiectivelor patrimoniului cultural de către întreprinderi sau companii private, o astfel de măsură fiind benefică la nivel local şi putând deveni fundamentul unei comunităţi solide cu o dimensiune economică puternică. O formă deja prezentă a acestui tip de colaborare o reprezintă numărul crescut al atracţiilor patrimoniului cultural care sunt administrate privat, inclusiv muzeele private.
3.2.2    Acces, prezentare şi conservare;

Accesul public este fundamental în managementul patrimoniului cultural. Activităţile de conservare şi expunere sunt justificate ca un mijloc de garantare a dreptului de acces la resursele culturale de valoare atât în prezent cât şi în viitor.
Creşterea accesului public la obiectivele patrimoniului cultural este direct proporţional cu conservarea şi recunoaşterea lor.
Accesul public poate fi îmbunătăţit, având în vedere anumite nevoi stringente precum:
- educaţia în probleme ale patrimoniului cultural (să implice toate grupele de vârstă şi toate nivele educaţionale).
- susţinerea valorilor diversităţii culturale şi egalităţii la nivel social ca mijloc de extindere a nivelului de acces şi a nivelului de participare la patrimoniul cultural.
- promovarea accesului fizic şi intelectual la bunurile patrimoniului cultural pentru grupurile dezavantajate social precum cele cu dizabilităţi sau persoanele de vârsta a treia.
- publicarea constantă a cercetărilor ştiinţifice cu privire la problematicile patrimoniului cultural.

3.2.3    Educaţie şi cercetare;

Educaţia este resursa naţională cea mai importantă, iar patrimoniul cultural este asociat sectorului educaţional. Stakeholderi în acest sector sunt atât instituţiile publice de profil, cât şi cele universitare sau alte nivele educaţionale alături de ONG-uri. Marea varietate a resurselor patrimoniului cultural din România reprezintă un bun în sine şi poate deveni un stimul pentru cercetători, experţi locali sau străini. Informaţia academică despre patrimoniul cultural, impactul său asupra vieţilor noastre, rolul său în economia locală şi informaţiile cu privire la protejarea şi informaţiile despre salvgardare şi protecţie ar trebui să înceapă de la învăţământul secundar în special prin editarea de cărţi, crearea unor portaluri on-line şi organizarea unor vizite la obiectivele patrimoniului cultural.

Se pot identifica următoarele lipsuri:
- investiţia în cercetare este limitată şi nestructurată;
- se propune promovarea bazei de date şi a unui portal exclusiv al datelor din domeniul patrimoniului cultural din România (CIMEC);
- fondurile financiare pentru cercetare în scopurile educaţionale sunt greu accesibile şi lipsesc în genere.
Aceste probleme pot fi depăşite prin dezvoltarea unei abordări coordonate în privinţa problematicii cercetării şi educaţiei, implicând toţi stakeholderii, inclusiv folosirea fondurilor disponibile şi a datelor despre patrimoniul cultural din resursele deja disponibile pentru o mai bună comunicare cu publicul.

3.2.4    Turismul cultural

Turismul reprezintă o bază vitală de venit pentru muzee şi alte instituţii culturale. Turismul cultural poate fi definit pe de o parte din motivaţia accesului la obiectivele culturale precum călătorii pentru festivaluri de artă sau alte situri culturale sau eveniment, dar şi trasee pentru studiu.
Patrimoniul cultural a fost de mult timp un factor important în creşterea şi dezvoltarea industriei turismului în România contribuind la dezvoltarea unor variate sectoare de turism. Resursele patrimoniului cultural sunt folosite în promovarea destinaţiilor turistice, precum şi în crearea unei atracţii ca alternativă la destinaţiile turistice deja existente sau de alt profil. În perioada recentă, turismul cultural a devenit el însuşi o componentă importantă a turismului local.
Turismul cultural oferă oportunitatea dialogului intercultural prin posibilitatea dialogului descoperirii şi aprecierii diversităţii culturale.
Sectorul patrimoniului cultural poate deveni el însuşi un beneficiar al industriei turismului. O dovadă aparte este faptul că Sibiul a fost în anul 2007 una dintre primele 10 destinaţii turistice la nivel mondial.
Totuşi, coexistenţa patrimoniului cultural şi a turismului induc un set de probleme specifice. Aglomerarea vizitatorilor la muzee şi monumente poate determina deteriorarea progresivă a obiectivelor patrimoniului cultural, a infrastructurii turistice şi per total a nivelului de satisfacţie a turiştilor. Fără o investiţie adecvată în întreţinerea şi conservarea preventivă siturile şi monumentele vor deveni ele însele un model negativ de promovare a patrimoniului cultural şi vor altera dorinţa de vizitare a turiştilor.
Este imperativ pentru ca în campaniile de publicitate din prezent pentru promovarea turismului cultural să se bazeze pe produsul cultural autentic naţional şi nu pe evenimente pseudo-culturale. De asemenea, se recomandă solicitarea profesioniştilor în managementul culturii precum şi din marketing. Integrarea profesioniştilor în sectorul patrimoniului cultural va ajuta la creşterea nivelului calitativ în domeniul cultural şi va juca un rol important în stimularea creării unor noi metode de cercetare şi crearea unei industrii culturale durabile.

3.3    Acţiuni ale DJC MM în vederea punerii în valoare a monumentelor istorice


Urmând strategia promovată de MC la nivel naţional, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, dincolo de atribuţiile permanente ce-i revin prin legislaţia în vigoare, a iniţiat, participat sau susţinut acţiuni la nivel judeţean şi naţional menite să contribuie la conservarea şi punerea în valoare a bunurilor culturale înscrise în Patrimoniul Mondial.


a. Inscripţionarea şi semnalizarea celor 8 biserici de lemn din Maramureş incluse în Lista Patrimoniului Mondial.
Conform prevederilor Legii nr. 422/2001 privind  protejarea monumentelor istorice (republicată), prin grija autorităţilor publice locale sau prin programe finanţate de terţi, bisericile monument UNESCO din Maramureş au fost inscripţionate / semnalizate. Astfel, în anul 2007, cu ajutorul “CHF Internaţional”, al Consiliului Judeţean Maramureş şi al “Goodartofnoon” a fost posibilă marcarea bisericilor monument UNESCO în circuitul turistic.

b. Cartarea şi întocmirea bazei de date: eGIS-PAT.
Prin acţiunile specifice prevăzute în Programul Naţional eGIS-PAT şi în Proiectul „Inventarierea şi cartarea monumentelor istorice şi a siturilor arheologice din judeţul Maramureş”, DJC Maramureş, în colaborare cu Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş şi SC Vanderlay SRL, au reuşit în 2009, cartarea şi inventarierea tuturor monumentelor cuprinse în LMI 2004. Valorificarea acestei cercetări, atât în planul instituţiilor de profil, cât şi pentru publicul larg, constituie o altă etapă importantă a programului care va debuta în 2010, în condiţiile în care instituţiile mai sus amintite vor beneficia şi de sprijin financiar pentru îndeplinirea obiectivelor fixate. În momentul de faţă putem vorbi de un aport semnificativ pe care instituţia noastră, alături de Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie, şi-au adus-o la crearea unei baze de date unitare care va funcţiona la nivel naţional în vederea monitorizării şi punerii în valoare a obiectivelor de patrimoniu cultural. Trebuie să subliniem aici şi colaborarea bună pe care instituţia noastră a avut-o cu Oficiul Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al judeţului Maramureş, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Maramureş, în vederea atingerii obiectivelor propuse.

c. Lansarea cărţii: 100 – Biserici de lemn restaurate 1972-2012

Volum care încununează o lucrare de trei decenii a autorului arh. Niels Auner.  Orientarea cărţii este cu precădere către arhitectura în lemn, către biserica care defineşte civilizaţia tradiţională în România, o civilizaţie ce se înscrie culturii europene, reflectă intuiţia acestui arhitect în a evidenţia un limbaj al prelucrării lemnului cu mijloace preindustriale. O carte cu 100 de biserici, cele mai multe aflate în judeţul Maramureş (49) şi Sălaj (28), urmate de cele aflate în judeţele Satu Mare, Vrancea, Hunedoara, Cluj, Dâmboviţa, Bistriţa Năsăud, Alba, Mureş, Neamţ, Braşov, Suceava, Argeş şi Teleorman, relevă diversitatea planimetrică, organicitatea volumetriei şi a compoziţiei acesteia şi modificările survenite la reparaţii sau realocări pe vetre diferite, de la un sat la altul sau în aceeaşi aşezare.


5. Scurt raport de activitate al Direcţiei Judeţene pentru  Cultură Maramureş anul 2015. Anexe

a) Compartimentul Patrimoniu Imobil
În domeniul protejării monumentelor istorice Direcţia pentru Cultură Maramureş s-a axat pe susţinerea cu prioritate la nivel central a reabilitării monumentelor de patrimoniu de categoria A, iar a monumentelor de categoria B de către autorităţile locale, de asemenea, îmbunătăţirea şi extinderea accesului publicului la monumentele istorice şi nu în ultimul rând diversificarea posibilităţilor de acces la resurse financiare (fonduri nerambursabile, granturi, credite, etc.) pentru lucrări de restaurare, conservare şi punere în valoare.
Au fost emise 56 de avize pentru intervenţii la monumente istorice şi pentru clădiri situate în zona de protecţie a acestora.
Au fost efectuate 200 de controale şi inspecţii de monitorizare a monumentelor istorice şi s-au aplicat avertismente şi sancţiuni unde a fost nevoie
În zilele 29-31 iulie s-a derulat Programul  de vizitare a monumentelor UNESCO Maramureş cu o delegaţie oficială formată din membrii ţărilor Ucraina, Slovenia şi Polonia.
Direcţia Judeţeană pentru Cultură nu îşi exercită dreptul de preemţiune asupra ap. nr.1 şi ap.nr.2, din imobilul situat în str. Bogdan Vodă nr.1, loc. Sighetu Marmaţiei, jud. Maramureş.
Neexercitarea dreptului de preemţiune pentru imobil Castel Blomberg din comuna Gârdani, nr. 457, cod LMI 2010 MM-II-m-B-04578; neexercitarea dreptului de preemţiune pentru cota de 5/8 din imobilul din Piaţa Libertăţii nr. 12, Podu Viilor nr. 2, loc. Baia Mare, monument istoric cunoscut sub numele de Casa Bay, cod LMI 2010 MM-II-m-B-04457.
Prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, iniţiat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (PNDR) 2014-2020 măsura 07, submăsura 7.6. – Investiţii asociate cu protejarea patrimoniului cultural sunt alocate fonduri pentru: restaurarea, conservarea şi accesibilizarea patrimoniului cultural imobil de interes local (clasate în grupa valorică B). Direcţia Judeţeană pentru Cultură Maramureş a identificat obiectivele din mediul rural, clasate în Lista  Monumentelor Istorice, care necesită lucrări de restaurare, conservare, punere în valoare şi le-a transmis Ministerului Culturii care a făcut centralizarea la nivel naţionl.(Anexa 1).
DJC Maramureş a transmis tuturor unităţilor administrative din judeţ, propuneri referitoare la modul de impozitare/scutire a impozitului pe clădiri aferent monumentelor istorice, de arhitectură sau arheologie, muzee ori case memoriale, având în vedere modificările aduse prin Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal.
Au fost transmise Ministerului Culturii observaţii la ultima versiune a Listei Monumentelor Istorice din judeţul Maramureş, împreună cu documentele justificative necesare în scopul actualizării acesteia şi corectarea unor erori materiale.
A solicitat ajutorul Municipiului Baia Mare şi al Consiliului Judeţean Maramureş cu privire la găsirea unei soluţii de reabilitare şi punere în valoare a “Rezervorului de apă al vechiului apeduct”, Str. Firiza ( Str. 8 Martie nr. 32A ), deoarece acest monument nu se află în proprietatea publică sau privată a judeţului Maramureş, a municipiului Baia Mare şi nici în evidenţele S.C. VITAL. S.A.(din verificările facute la aceste instituţii).
Au fost făcute demersuri pentru salvarea Casei Maria Pop din localitatea Remetea Chioarului, monument aflat în stare avansată de degradare (adrese trimise Primăriei comunei Remetea Chioarului, spre ştiinţă Instituţiei Prefectului, Consiliului Judeţean Maramureş, Ordinului Arhitecţilor din România, filiala Maramureş, mailuri trimise asociaţiilor care susţin reabilitarea monumentelor).
În cadrul Compartimentului Imobil al instituţiei s-au făcut în cursul anului solicitări pentru obţinerea de avize pentru intervenţii la monumente istorice deţinute de către domnul Sellam Perez David. Documentaţiile depuse pentru avizare nu au fost întocmite conform legii şi nici de către experţi autorizaţi de către Ministerul Culturii. Comisia Regională a Monumentelor Istorice de la Oradea unde au fost analizate documentaţiile a respins de nenumărate ori propunerile ca fiind neconforme şi a solicitat completări. În prezent instituţia este dată în judecată de domnul Sellam Perez David care este nemulţumit de soluţionări.

Probleme întâmpinate la monumente istorice 2015

1. Direcţia pentru Cultură Maramureş, în urma unei sesizări, a solicitat autorităţilor implicate în protejarea monumentului istoric inclus în Lista monumentelor Istorice MM-II-m-B-04532 Biserica de lemn “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril”, loc. Buteasa, punerea în siguranţă şi reabilitarea conform avizului emis de DJC Nr. 35/15.09.2011. (Anexa 2)

 
    


2. Au fost emise avertismente pentru ridicarea unei troiţe şi a unui pod fără avizul de specialitate al DJC Maramureş în zona de protecţie a Bisericii de lemn “Sf. Paraschiva”, monument UNESCO din localitatea Deseşti, jud. Maramureş.

 

 


3. A fost emis avertisment cu sistare de lucrări pentru Parohia Ortodoxă Şomcuta Mare în cazul Bisericii monument „Sfinţii Apostoli” din localitatea Şomcuta Mare. S-au efectuat lucrări neautorizate care au periclitat monumentul.

 


 


 

 
4. Direcţia Judeţeană pentru Cultură a emis avertisment cu sistare de lucrări pentru intervenţii neautorizate la Biserica monument “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” din localitatea Copalnic Mănăştur.

 



 




b) Compartimentul Patrimoniu Mobil


•    S-au emis un număr de 52 de certificate şi adeverinţe pentru exportul bunurilor culturale mobile, temporar şi definitive, din care 3 adeverinţe temporare , 39 adeverinţe definitive, 3 certificate temporare, 7 certificate definitive.
     
•    Control efectuat la Casa Stan Ioan Pătraş, unde s-a emis un proces verbal de constatare şi inventarul, depozitarea şi stării de conservare a obiectelor

•    Program de vizitare a monumentelor UNESCO, din judeţul Maramureş cu o delegaţie oficială din Ucraina, Slovenia, Polonia.

•    Colaborare cu Muzeul Maramureşului Sighetu- Marmaţiei.

•    Control efectuat la Muzeul  Judeţean de Istorie şi Arheologie, unde s-a întocmit un proces verbal de constatare a obiectelor in vederea stării de conservare si depozitare

•    Control la biserica de lemn  monument istoric ,,Sfântul Ioan Evanghelistul’’ din localitatea  Izvoare com. Cerneşti jud. Maramureş

•    S-a emis un avertisment pentru amplasare unei troiţe fără avizul monumentelor de for public, în com. Deseşti jud. Maramureş.

•    S-au eliberat două avize pentru construirea a două monumente funerare în cimitirul Bisericii monument  UNESCO ,,Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril’’ din  Şurdeşti  jud. Maramureş.

•    Colaborare cu Inspectoratul Judeţean de Poliţie  Maramureş.

•    Colaborare cu primăria Sighetu-Marmaţiei.

•    Colaborare cu primăria Baia Mare
      
•    La solicitarea instituţiei prefecturii ( prefect Anton Rohian) am participat la restaurarea plăcii comemorative Mihail Pavel
      
•    Participare la concursul de alegere pentru director cămin cultural în Săpânţa şi Petrova
 







c) Compartimentul Arheologie

Atribuţiile Direcţiei Judeţene pentru Cultură Maramureş în domeniul protejării patrimoniului arheologic:
1.    identifică siturile arheologice prin repere şi coordonate şi asigură marcarea lor pe hartă;
2.    urmăreşte respectarea autorizaţiei de săpătură arheologica, a Regulamentului săpăturilor arheologice şi a standardelor şi procedurilor arheologice în judeţul Maramureş;
3.    avizează, pe baza referatelor de specialitate, lucrările ce urmează sa fie efectuate în zonele cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător;
4.    asigura supravegherea de specialitate a lucrărilor la care au fost consemnate descoperiri arheologice întâmplătoare, declanşând, după caz, procedurile de clasare prevăzute de lege;
5.    emite Certificatul de descărcare de sarcina arheologica, conform prevederilor legislative;
6.    anunţa poliţia şi jandarmeria cu privire la fiecare descoperire întâmplătoare, aşa cum este ea definita în OG 43/200, în vederea organizării pazei şi/sau a supravegherii zonei respective.
7.    preia bunurile mobile rezultate în urma descoperirilor arheologice întâmplătoare predate de descoperitor în termen de maximum 72 de ore şi procedează potrivit prevederilor legale în vigoare privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil;
8.    constată contravenţii şi aplică sancţiuni, potrivit legislaţiei în vigoare, în cazul nerespectării reglementarilor privind protejarea patrimoniului arheologic.


Activitatea compartimentului Arheologie din cadrul DJC Maramureş în anul 2015:
•    au fost verificate 110 perimetre de exploatare în conformitate cu prevederile Legii 85/2003* şi ale articolului 5, aliniatul 3 din Ordinul ANRM nr. 125/2011;
•    au fost analizate 11 documentaţii în temeiul art. 3 alin. (4) din Legea nr. 17/2014  privind unele masuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan;
•    au fost efectuate 5 inspecţii de teren alături de arheologii din cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş;
•    au fost verificate 3 situri arheologice în cadrul Planului de acţiune pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor care contravin regimului de protecţie al patrimoniului arheologic, la solicitarea Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Maramureş, în colaborare cu Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie şi cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Maramureş.
•    au fost preluate 3 bunuri arheologice descoperite prin acţiuni de teledetecţie şi au fost predate Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie, în conformitate cu legislaţia în vigoare. S-a efectuat o verificare în teren şi a fost delimitat locul descoperirii.
•    au fost verificate standardele şi procedurile arheologice şi respectarea autorizaţiei de cercetare arheologică: două contracte de supraveghere arheologică;
•    au fost verificate standardele şi procedurile arheologice şi respectarea autorizaţiei de cercetare arheologică: şantierul arheologic sistematic Bozânta Mică, Grind.

În cursul anului 2015, în judeţul Maramureş s-au desfăşurat două importante proiecte arheologice:

A. Proiect Arheologie Montană: O arheologie a Munţilor din Maramureş.

Perioada de desfăşurare: 22 iunie – 3 iulie; 27 – 30 octombrie 2015.
Colectivul de cercetare: Marius Ardeleanu, Bogdan Bobînă, Raul Cardoş, Dan Pop şi Zamfir Şomcutean (Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş), Radu-Alexandru Dragoman (Institutul de Arheologie Vasile Pârvan Bucureşti), Ciprian Astaloş (Muzeul Judeţean Satu Mare), Vlad Săsăran, Dragoş Conţiu şi Călin Şuteu (voluntari).

Perieghezele au pornit de la locul în care identificasem în anul 2012 două piese litice, mai precis pe o pârtie de schi aflată în curs de amenajare. Plecând de la premisa că piesele din anul 2012 s-au scurs pe pantă după ce situl a fost deranjat sau chiar distrus odată cu amenajarea pârtiei de schi, am extins zona de cercetare şi am reuşit să găsim alte piese litice, parte dintre ele în apropiere de cele din 2012. Piesele descoperite în punctul denumit de noi „Pârtia de schi” se află la o altitudine cuprinsă între 1395 şi 1456 m. O altă aglomerare de piese litice a fost descoperită în şaua dintre Tarniţa Tifa şi Vârful Coasta Plaiului, la o altitudine de peste 1560 m, în punctul „Stâna Gropşoare”. Piesele litice descoperite în punctele „Pârtia de schi” şi „Stâna Gropşoare” pot fi atribuite provizoriu paleoliticului superior. În cazul descoperirilor de la „Stâna Gropşoare”, dat fiind microlitismul uneia dintre piese, ar putea fi vorba, tot cu titlu provizoriu, de o încadrare în paleoliticul superior târziu sau chiar în epipaleolitic/mezolitic. În apropiere de stâna actuală din Podul Prelucilor în campania din iunie 2015 a fost descoperită o piesă litică de culoare gri, posibil rocă locală, cu urme de retuşare. Un alt segment cercetat este cel dintre Pasul Prislop şi Poiana Ştiol. În acest din urmă loc, pe drumul de acces spre stânele de pe valea Bistricioara, construit probabil între 2013-2014, au fost descoperite două piese litice preistorice şi ceramică aparţinând perioadei post-romane barbaricum. (B. Bobînă)


B. Cercetare arheologică sistematică: Bozânta Mică, com. Recea, punctul Grind.

Încadrare cronologică: Epoca Bronzului (sfârşitul mileniul II î.Chr.), Epoca Romană (sec. III d.Chr.), Medieval Timpuriu (sec.VIII d.Chr.)
Perioada de desfăşurare: septembrie – decembrie 2015.
Colectivul de cercetare: dr. Ioan STANCIU (Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca) - responsabil; dr. Marius ARDELEANU, Raul CARDOŞ, dr. Dan POP, drd. Bogdan BOBÎNĂ (Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş)

Proiectul de cercetare arheologică a sitului de la Bozânta Mică “Grind” a fost iniţiat, în anul 2008, de Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş în colaborare cu Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca şi are ca principale obiective cercetarea integrală a sitului, salvarea, protejarea, conservarea, restaurarea şi valorificarea complexă a rezultatelor toate acestea urmând să contribuie la mai buna cunoaştere a epocii bronzului, epocii romane şi perioadei medieval timpurii din bazinul inferior a Lăpuşului. Primele cercetări arheologice sistematice au fost desfăşurate în anul 2009, urmate apoi, an de an, de alte campanii de cercetare (2010-2014). În anul 2015 au fost trasate şi cercetate două suprafeţe şi o casetă.     
În cursul cercetărilor arheologice din anul 2015 au fost identificate şi cercetate 10 complexe arheologice. Dintre acestea, un complex arheologic aparţine Epocii Bronzului (sec. XIII a. Chr.), un complex de tipul groapă cu pereţii arşi şi lutuiţi aparţine epocii romane - Barbaricum (sec. II-III p. Chr.), iar cinci complexe arheologice se pot data în sec. VIII p. Chr. (Ev Mediu Timpuriu). Cu excepţia unui vas întreg de dimensiuni medii aparţinând Epocii Bronzului, din gropi s-a recoltat puţin material arheologic, marea majoritate a ceramicii fiind recoltată din strat. Se remarcă câteva fragmente de la vase de tip chiupuri, decorate cu linii drepte şi în val, castroane lucrate la roată, din pastă fină, culoare cenuşie, dar şi câteva fragmente de la vase lucrate cu mâna, de la oale, din pastă grosieră, cu pietricele în pastă, culoare cărămizie, cu urme de ardere secundară. Datorită lipsei vreunui inventar, un număr de trei complexe arheologice au atribuire culturală incertă. Pe lângă materialul ceramic descoperit, au apărut şi câteva fragmente de zgură de fier, mai multe greutăţi din lut pentru pescuit şi 24 de unelte (lame) şi nuclee din silex.
    Materialele arheologice şi documentaţia foto şi grafică se găsesc la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş. (M. Ardeleanu)



d) Probleme întâmpinate şi nesoluţionate ale DJC Maramureş 2015

- Direcţia Judeţeană pentru Cultură îşi desfăşoară activitatea în chirie la adresa 1 Mai nr. 25, localitatea Baia Mare, jud. Maramureş;
- Instituţia nu are autoturism, maşina din dotare este complet nefuncţională şi amortizată integral, din acest motiv activitatea de monitorizare şi control a monumentelor istorice din judeţ este îngreunată. Pentru buna desfăşurare a Comisiei Regionale a Monumentelor Istorice din Oradea, consilierul cu responsabilităţi în comisie foloseşte propriul autoturism;
- S-au solicitat fonduri pentru întocmirea dosarelor de declasare a 10 monumente istorice, conform adresei Institutului Naţional al Patrimoniului 2356/18.05.2015 şi a ofertei de preţ înaintate de specialistul atestat înscris în registrul Ministerului Culturii;
- S-au solicitat sume pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de necesitatea mutării sediului într-o altă locaţie datorită rezilierii contractului de închiriere din partea proprietarului: cheltuieli de transport şi reconfigurare sistem informatic;
- Cheltuieli judiciare pentru consultanţă juridică în cazul petentului Sellam Perez David;
- O posibilitate de venit pentru instituţia noastră ar fi introducerea taxelor pentru emiterea de avize în cadrul compartimentelor patrimoniu imobil, mobil şi arheologie.

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The best bookmaker bet365

Free Premuim Templates by BIGTheme

Copyright © 2009-2021  StirileMM.ro